Durerea nu este iubire: "A batut-o pe mama in fata mea si a fetitelor noastre! Pe mine m-a batut non-stop timp de doua zile!"

ACASA a demarat in cadrul emisiunii “Povestiri adevarate” campania “Durerea nu este iubire”, al carei scop este adoptarea unei legi speciale care sa-i pedepeasca exemplar pe agresori. Daca aveti probleme in familie sau cunoasteti persoane care sunt agresate, ne puteti scrie la adresa durereanuesteiubire@acasatv.ro. Tot aici ne puteti scrie daca nu reusiti sa semnati. Pentru a semna petitia, cei din strainatate vor complete formularul de inscriere cu datele din pasaport.

Bine v-am gasit "acasa"...

Pentru ca am multe sa va povestesc, o sa incerc sa-mi pun gandurile in ordine. Nu prea stiu de unde sa incep...
M-am casatorit la 20 de ani. Impartaseam cu sotul meu o iubire ca in povesti...aveam vise, sperante, planuri...o multime!!! Am fost si insarcinata, iar putin inainte de 21 de ani, am nascut primul nostru copilash...eram fericiti...

Ca un detaliu care poate acum nu are sens: sotul meu a practicat cu succes karate, ajungand pana la cureaua maro (premergatoarea celei negre). Stia cu exactitate punctele slabe ale organismului uman. In joaca imi spunea ca daca strange aici, adversarul ramane fara aer, daca loveste aici, se intampla nu stiu ce...

Locuiam pe atunci impreuna, in Iasi. Acolo urmam eu urmam Conservatorul iar sotul Facultatea de Teologie. Eu mi-am inghetat anii de studii pentru a creste mogaldeata. Sotul lucra intr-un fast-food pe Copou si mergea si la facultate.

Treptat fast-food-ul s-a transformat intr-un luxos bar (e si acum acolo) iar sotul meu a ajuns sa-l administreze. Atitudinea lui acasa, a inceput sa se schimbe treptat...

Am ramas iara insarcinata...NOI (cuplul) deja aveam goluri de comunicare. Pe parcursul sarcinii a devenit foarte rautacios, meschin...cred ca eram in luna 5 sau 6 cand simtind ca nu ma mai poate domina prin cuvinte a inceput sa ma imbraceasca, sa ma arunce pe pat... Plangeam zile intregi!!

De Craciun (eram insarcinata in luna a 9-a) a venit mama in vizita la noi. Mi-e si rusine sa spun, dar asta e adevarul!!! A batut-o pe mama!!! In fata mea si a fetitei noastre de 1 an si 8 luni... A fost cumplit!!!! Atat eu cat si fetita mea, tipam din toate puterile. Niste vecini au intrat cand urma sa-i de-a un pumn in plina fata mamei, pe care o tinea imobilizata la pamant (statea cu genunchii pe pieptul ei).

Trebuia sa ii dau voie mamei sa cheme politia!!! Crezand ca voi reusii sa-l schimb am rugat-o pe mama sa nu-i faca rau sotului meu!!! Mare greseala!!! Dupa ce am nascut, bebe mult timp a tresarit in somn de misca patutul cu totul...

El a terminat Facultatea de Teologie Pastorala in Iasi...eu eram inca cu anii de studiu inghetati. Ma agresa foarte mult psihic!!! Ma manipula psihic!!! Ajunsesem sa cred ca fara el nu sunt nimic!!! Imi era frica sa ma duc sa incerc sa termin facultatea...

Nu eram fericita. Cred ca mai bine de 3 ani am incercat sa salvez casa noastra! Am fost la psiholog, la preot! Singura! Pentru ca el nu considera ca avem o problema. Considera ca EU AM O PROBLEMA!
Doamne cat de mult plangeam!!! Eram disperata...Ma trata ca pe un gunoi!

Mai tarziu...a fost prins "cu mata in sac" la servici si a fost dat afara... Dupa o perioada m-am angajat!
Cand fetele erau de cateva luni si 2 ani si putin, in fata lor, sau mai bine spus, pe pat langa ele...mi-a sucit mainile, m-a muscat de brat, mi-a prins maxilarul cu atata forta ca am ramas vanata...Dupa toate astea spunea foarte rastit ca EL N-A DAT NICIODATA IN MINE!!!

Pe langa toate acestea, avea un prost obicei de a o lovi pe fetita ce mare (la cei 2 anisori si putin ai ei) care acum invata despre lumea din jurul ei si care se pare ca punea prea multe intrebari "de ce". Lucru care il enerva la culme pe sot. O lovea peste fata, lasandu-i mereu o vanataie cu forma degetelor lui. Nu eram niciodata de fata cand o lovea.

Tin minte ca am venit odata de la servici, era tarziu noaptea...el se juca pe calculator, fetele se jucau singurele prin casa ca de obicei. Cea mare vine la mine si-mi spune "uite mami, tati iar mi-a lasat semn"... si-mi arata obrajiorii.

I-am cerut si pana atunci sa se controleze ca nu se poate sa loveasca un copilas pentru ca vorbeste prea mult... Insa in seara aceea l-am amenintat ca daca o mai atinge ii fac plangere la protectia copilului si nu mai vede copiii cate zile v-a avea!!!

Discutand intr-o zi despre un posibil job pentru el, pe un ton calm, cu absolut nimic agresiv in exprimare, mi-a dat o palma in cap (exact zona creierului mic) cu o asa forta ca am ramas in stare de soc. Nu ma asteptam la o asa reactie!!! Nu facusem absolut nimic sa-l provoc!!! Zona respectiva a capului mi-a zvacnit mai bine de un sfert de ceas.

Incepusem sa renunt!!! Nu-l mai vroiam langa mine!! Simteam ca mediul in care traiesc eu si fetitele, este unul nociv. Un mediu lipsit dragostea unui tata...a unui sot...S e credea atotputernic. Nu mai era omul cu care m-am casatorit, omul de care m-am indragostit!!!! Asa ca am decis...la cei 24 de ani ai mei, sa nu-mi mai plang de mila.

I-am spus mamei ca vreau sa consult un avocat! Nimeni din familia mea nu stia ce se petrece!!! Mi-a fost rusine sa le zic de cate ori am avut vreo problema cu sotul. Asa ca mama a crezut ca e vreo perioada care v-a trece... nu m-a luat in serios, mi-a spus sa-mi vad de casa si de copii!

Situatia a continuat... sotul aducea femei in casa atunci cand eu eram la servici. I-am spus : "GATA!!! Nu te mai vreau!!! Cu tine sau fara tine... mi-e acelasi lucru!!! Ba poate fara tine, o sa fie mai bine!!!" Nici atunci n-a aflat nimeni de ce se petrece intre noi.

Mi-a lasat o scrisoare de adio in care-mi explica ca el fara mine nu poate traii si-mi descria cum se va sinucide! Nu puteam trai cu gandul ca cineva v-a face asa ceva din cauza mea. Asa ca n-am facut nimic practic pentru a oprii relatia noastra in fapt. Deci inca locuiam sub acelasi acoperis.

Pentru ca eram in concediu mi-am adus cele 2 fetite, care acum aveau 2 ani jumatate si 4 ani, in Iasi. In ultima perioada statusera la bunici.

Scena ce urmeaza s-a petrecut cu 2 zile inainte de ziua mea de nastere. In luna August 2008! A venit acasa de la servici si a inceput sa ma bata, pentru ca a realizat ca eu nu mai vreau nimic de la el! Nu mai vreau sa am nici o legatura cu el! Instantaneu privirea i s-a transformat de parca era posedat, nebun! "Hai ca stiu ca e gata!!! Cand te duci la avocat? Maine?" M-a batut 2 zile...in fata fetitelor!!!

Fetita cea mare refuza sa-mi asculte indemnurile de a se duce la joaca si statea langa mine, ma tinea de mana, si-mi stergea lacrimile cu coltul unui tricou! Ma strangea de gat, infigandu-si 2 degete in jurul jugularei. Ramaneam fara glas si fara respiratie!!! Ma rugam sa mor!!! Durerea era de nedescris!!!

Plangeam spunandu-i ca nu mai pot, ca ma doare...ca o sa ma omoare, iar rapsunsul lui era "nu mori dintr-atat" si ma strangea mai tare! Ramasesem fara energie!!! Asteptam sa mor!!!

Totul se petrecea cu atata violenta incat imi era frica ca daca il pierd din ochi se v-a duce sa puna mana pe cutit!
M-a tarat pe jos prin bucatarie, tragandu-ma de parul meu lung, pentru ca refuzasem sa mananc o felie de paine unsa cu miere, pregatita de el. Am refuzat pentru ca nu puteam inghitii!!! A luat cheile de la apartament! M-a tinut incuiata!

Avea un tub de Bephanten (un unguent foarte bun pentru leziuni) in mana si ma ungea pe fata si pe gat, unde aveam zgarieturi si inflamatii. Cand termina sa ma unga, incepea sa isi infiga iara unghiile in mine si sa ma arunce dintr-o parte in cealalta!

In ce-a dea doua zi, cand imi spunea ca din vina mea s-a ajuns aici, am zambit usor. Zambetul meu l-a scos din minti iara! M-a aruncat jos, s-a urcat cu genunchii pe mainile mele sa nu ma pot apara si a inceput sa-mi dea palme peste fata! Se pregatea sa-mi dea un pumn cand nu stiu cum am reusit sa-mi scot mainile si l-am luat in brate, impiedicandu-l astfel sa ma mai loveasca.

Vazandu-mi fata desfigurata si ochii negrii a inteles ce a facut! Si a inceput sa planga! Am reusit sa iau legatura cu fratele meu si i-am povestit tot! A doua zi parintii mei au venit si m-au luat cu absolut tot ce aveam al meu!
De ziua mea, la 25 de ani eu imi scoteam certificat medico-legal.

Lucrurile nu s-au terminat aici! Am fost in stare de soc, o saptamana mi-a trebuit sa realizez ce s-a intamplat cu mine. De doua saptamani am avut nevoie sa pot inghitii normal ca durerile si vanataile au disparut mult dupa!

Acum nu mai sunt in tara!!! Mi-am luat copiii si am plecat!!! Cosmaruri am si acum la 3 ani dupa ce s-au terminat toate! Cand vorbesc despre asta, tremur! Fetele inca isi amintesc ochii mei vineti! Cea mare nici nu vrea sa auda de el cu toate ca el nici acum nu ne da pace!

Mai tarziu am aflat ca fostul socru si-a batut sotia toata tineretea lor!!! Iar fostul meu sot a fost martor violentei lui!
Vreau ca lumea sa invete ceva din toate cate am povestit eu!!! Cum mi-a spus si medicul legist:

DACA A DAT ODATA, V-A DA SI A DOUA OARA. NU SE V-A OPRII CI V-A FI TOT MAI RAU!!!

Violenta n-are remediu!!! Oamenii violenti nu se pot schimba in mai bine...ci doar in mai rau!
Aveti grija de voi!!!

Aveti probleme in familie sau cunoasteti persoane care sunt agresate? Ne puteti scrie la adresa durereanuesteiubire@acasatv.ro.

Multe dintre povestile trimise de oameni care au suferit sau sufera inca din cauza agresorilor au fost publicate pe site-ul nostru.

CLICK AICI CA SA SEMNEZI PETITIA!