Durerea nu este iubire - Copiii care cresc intr-un mediu violent raman cu sechele pe viata

ACASA a demarat in cadrul emisiunii “Povestiri adevarate” campania “Durerea nu este iubire”, al carei scop este adoptarea unei legi speciale care sa-i pedepeasca exemplar pe agresori. Daca aveti probleme in familie sau cunoasteti persoane care sunt agresate, ne puteti scrie la adresa durereanuesteiubire@acasatv.ro. Tot aici ne puteti scrie daca nu reusiti sa semnati. Pentru a semna petitia, cei din strainatate vor complete formularul de inscriere cu datele din pasaport.

Sa spunem ca ma numesc Anda. Am 22 de ani si as vrea sa va spun ceea ce nici acum după 1an de zile îmi bantuie liniștea sufleteasca. Am fost singurul copil al mamei mele, tatal mai având 4 din prima căsătorie. Când aveam 3 ani s-au despartit iar mama vrand sa nu cresc fara tata a vrut sa își refacă viața alături de un monstru cu chip de om.

O batea din te miri ce; uneori stătea cu genunchiul pe gâtul ei si ii dădea aer cu portia; alteori o baga cu capul in cada de apa torturand-o minute in sir. In fine,după multe chinuri a reusit sa fuga doar cu ce avea pe ea. Am crescut la bunici. Când nu era mama acasă unchiul mă batea si mă ameninta cu vorbe demne de un film horror si de frica nu-i spuneam mamei.

Pe la 17 ani am cunoscut un băiat care credeam eu mă iubea cu adevărat. La 18 ani am fugit cu el pentru ca îmi bagase in cap ca nu îmi va fi bine lângă mama (cu care mă certam aproape zilnic si îmi mai aplica si ea corectii).

E adevărat ca pe ea o marcase ceea ce i se intamplase si cateodata se refugia in alcool si de aici porneau certurile. Timp de 2ani de zile a fost frumos,ne intelegeam bine insa apoi a început sa fie din ce in ce mai gelos.

Devenise obsedat de persoana mea,nu puteam iesi nici măcar pana la magazin fara sa fie in umbra mea. Apoi a venit prima palma pe care am iertat-o. Nu trebuia. Si au mai urmat insa ultimele doua runde ca sa spun asa nu am mai stat ca o carpa; am început sa ripostez chit ca primeam si eu.

Cum puteam eu nu îl mai lăsăm sa mă mai loveasca. De fiecare data când spuneam ca plec se făcea ca se omoara iar pe mine mă speria lucrul asta fiind punctul meu slab. Insa am reusit sa fug de lângă omul care mai avea un pic si reusea sa mă facă sa fac un gest necugetat. Am spus pe scurt cu toate ca sunt mai multe care m-au marcat.

Acum sunt o femeie fericita alături de un om extraordinar, am un baietel si pot spune ca încet încet uit cosmarul prin care am trecut timp de 4 ani. Am un sfat:nu trebuie sa mai avem conceptia aia ca " nu vreau sa crească copilul fara tata" ca el va intelege când va creste mare; mai rău ii facem dacă vede ororile prin care trecem.

Si ripostati,suntem femei puternice nu carpe de sters pe jos. Ca altfel nu vom fi nicioodata fericite. ASA ca sunt alături de voi in campania aceasta si va sustin cu tot sufletul meu pt ca cei care vor indrazni sa mai facă rău unei femei sa răspundă in fata legii.

Aveti probleme in familie sau cunoasteti persoane care sunt agresate? Ne puteti scrie la adresa durereanuesteiubire@acasatv.ro.

Multe dintre povestile trimise de oameni care au suferit sau sufera inca din cauza agresorilor au fost publicate pe site-ul nostru.

CLICK AICI CA SA SEMNEZI PETITIA!