Durerea nu este iubire: "La numai 14 ani eram abuzata sexual de tatal meu vitreg!"

ACASA a demarat in cadrul emisiunii “Povestiri adevarate” campania “Durerea nu este iubire”, al carei scop este adoptarea unei legi speciale care sa-i pedepeasca exemplar pe agresori. Daca aveti probleme in familie sau cunoasteti persoane care sunt agresate, ne puteti scrie la adresa durereanuesteiubire@acasatv.ro. Tot aici ne puteti scrie daca nu reusiti sa semnati. Pentru a semna petitia, cei din strainatate vor complete formularul de inscriere cu datele din pasaport.

Buna! Ma numesc Laura si as dori si eu sa va impartasec povestea mea.

Desi nu mi-e usor sa va spun toate astea cred ca ar fi un prilej de a spune tuturor ca trebuie actionat intrun fel in aceste situatii.

Parintii mei au divortat pe cand eu aveam 11 ani. Tatal meu isi gasise pe altcineva iar eu nu l-am condamnat niciodata pentru ca relatia dintre el si mama nu mai mergea de ceva vreme.

In schimb am condamnato pe mama pentru ca nu a stiut sa isi aleaga partenerul de viata. Cum tata avea deja pe altcineva, mama sa gandit sa isi refaca si ea viata crezand ca poate asa ne va fi mai usor.

Insa problema a fost ca a ales sa isi refaca viata cu primul domn iesit in cale. Intradevar la inceput parea un om foarte educat, respectos si toate cele. Au facut nunta dupa numai 8 luni de concubinaj si ne-am mutat cu totii.

El lucra la o firma de constructii iar mama lucra la o familie ( facea curatenie, mancare si tot ce tine de treburile gospodaresti ).

Dar intr-o seara mama a fost solicitata sa stea peste program pentru ca familia respectiva aveau niste invitati fiind ziua de nastere a fiului lor. Iar din nefericire pentru mine tot in seara aceea a inceput cosmarul meu. Eram in camera mea si faceam timpul sa treaca mai repede cand cineva a ciocanit la usa mea.

Crezand ca mama a venit mai repede de la servici am deschis fara sa mai intreb cine este. Dar surpriza cea mare a fost sa vad ca era omul cu care mama decise sa isi imparta viata, intrun halat care sa napustit asupra mea. Pe atunci aveam aproape 15 ani. Eram foarte confuza de ceea ce mi se intampla dar cu toate astea am inceput sa tip, dar fara nici un folos.

In acea noapte am Trait primul cosmar. Mamei nu am vrut sa ii spun nimic si lam evitat pe cat posibil si pe acel om. Dar din nefericire pentru mine acel cosmar sa mai repetat de cateva ori. Ajunsesem sa ma incui in camera pana dimineata nu dormeam doar de frica sa nu mai patesc ceva.

Dupa ce implinisem 16 ani ii propusesem maimei sa ma mut la verisoara mea pe motivul ca ai ei erau plecati din tara si iar fi mai usor cu mancarea si curatenia si ca eram si mai aproape de liceu. Mama a fost deacord cu propunerea mea si ma mutasem din acel loc unde traiam cu spaima.

Problema era ca nu puteam sa stau acolo prea mult pentru ca verisoara mea termina liceul si pleca la facultate iar eu eram nevoita sa ma intorc la mama.

Din fericire luasem legatura cu o sora de a mamei care era plecata in strainatate si imi propusese sa ma duc si eu acolo spunandu-mi ca se invata mai bine si se gastiga si mult mai bine. Am acceptat propunerea acesteia stiind ca nu voi mai fi nevoita sa ma duc inapoi in casa cosmarurilor mele mai ales ca mamei mele nu ii displacea ideea.

Dar dupa acele experiente foarte neplacute am avut curajul de a spune si familiei care ma si certat ca nu am spus atunci si am avut grija si de barbatul care mi-a distrus complet viata si copilaria.

Si care mi-a lasat o trauma si niste amintiri foarte neplacute. Intradevar am fost si la psiholog timp de un an si ceva dar ceea ce mi-a fost facut nu voi putea uita niciodata. Acel cosmar ma va urmari toata viata oricat de urat ar fi el!

Acum sunt incontinuare in strainatate unde pot sa va spun ca mi-am facut un trai decent, am langa mine un barbat care merita toata dragostea din lume pentru ca este foarte special. Imi stie povestea si m-a sustinut fizic si moral de fiecare data cand aveam nevoie si pentru asta ii multumesc foarte mult.

Deci vreau sa spun tuturor femeilor sa aveti grija ce barbat alegeti sa va fie partener de viata pentru ca va poate distruge viata! Iar apoi oricat v-ati dori sa dati timpul inapoi nu veti reusi.

Oricat vati dori sa nu mai existati pe aceasta lume nu se poate! Sau chiar daca ati avut experiente tragice in viata nu va sugerez neaparat sa treceti peste, va sugerez sa invatati din greselile facute si sa nu le mai faceti. Asta e ceea ce conteaza, si in acelasi timp sa nu le repete nici copii dumneavoastra.

Va multumesc ca mati ascultat1 Nici nu stiti cat de greu a fost sa va spun toate astea desi nu vam spus povestea in mare. Sustin campania "Durerea nu este iubire" cu tot sufletul chiar daca momentan nu mai locuiesc in Romania, dar stiu sigur ca la un moment dat ma voi intoarce in tara mea.

Aveti probleme in familie sau cunoasteti persoane care sunt agresate? Ne puteti scrie la adresa durereanuesteiubire@acasatv.ro.

Multe dintre povestile trimise de oameni care au suferit sau sufera inca din cauza agresorilor au fost publicate pe site-ul nostru.

CLICK AICI CA SA SEMNEZI PETITIA!