Durerea nu este iubire: "Venea in casa tatalui meu cu orice femeie, spunand ca eu sunt proasta si nu stiu sa-l tin langa mine!"

ACASA a demarat in cadrul emisiunii “Povestiri adevarate” campania “Durerea nu este iubire”, al carei scop este adoptarea unei legi speciale care sa-i pedepeasca exemplar pe agresori. Daca aveti probleme in familie sau cunoasteti persoane care sunt agresate, ne puteti scrie la adresa durereanuesteiubire@acasatv.ro. Tot aici ne puteti scrie daca nu reusiti sa semnati. Pentru a semna petitia, cei din strainatate vor complete formularul de inscriere cu datele din pasaport.

Buna ziua,

Eu sunt cea care am avut de suferit, in primul rand in copilarie pentru ca parintii mei adoptivi ma bateau foarte rau si daca intarziam 15 minute de la scoala; de foarte multe ori ma bateau cu batatorul de covoare si dormeam o noapte intreaga pe scaun, pentru ca nu aveam voie sa ma abat din drum la joaca.

Trebuia sa vin direct pentru ca mama mea adoptiva era bolnava de inima si eu eram obligata s-o ingrijesc si sa am grija de gospodarie; nu aveam voie sa-mi spun parerea sau sa am propriile mele idei; pana a decedat mama mea adoptiva a fost ca un cosmar.

Dupa un timp de la decesul acesteia am cunoscut un baiat care tip de un an si jumatate cat am fost prieteni s-a prefacut asa bine incat parea cel mai bun om.

Dupa casatorie insa a inceput cosmarul: trebuia sa ma trezesc cu mult inainte sa-i pun masa, nu aveam voie sa ma imbrac decat cu ce vroia; nu aveam voie sa am prieteni pentru ca imi bagau idei in cap si invatam prostii; ma jignea din orice si pentru el eram doar un obiect de care se folosea chiar daca locuia in casa tatalui meu; isi permitea sa vina cand vroia si sa iasa cu orice femeie vroia, spunand ca eu sunt o proasta si nu stiu sa il tin langa mine, chiar daca el avea 10 clase si nici nu stia bine sa se exprime, iar eu aveam facultatea de limbi si literaturi straine incheiata.

Nu aveam voie sa lucrez decat ca femeie de servici unde vroia el pentru ca, zicea el, un job bun se obtine cu sex;i ar eu daca gaseam un job bine platit sigur vroiam sa fiu amanta sefului; totul a culminat cu un abuz fizic in urma caruia am nascut al doilea copil iar imediat dupa nastere cu altul care mi-a provocat rupturi mari si dureri de care inca nu am scapat.

Psihic nici acum nu sunt bine; mai am crize de depresie si am momente cand vreau sa scap de toate amintirile.
Am reusit dupa o lupta crancena, dupa amenintari ca mi-aduce martori falsi sa-mi ia copiii si mizerii multe acasa, sa divortez; intre timp copii s-au marit si stiind ce se intampla de multe ori interveneau; incepuse sa fie cumplit pentru ca incepuse partajul iar el vroia sa ramana cu tot, iar eu nu mai stiam cum sa rezist, pentru ca trebuia sa mai si recuperez orele pierdute pe la tribunal si sanatatea imi juca feste,de multe ori lesinand pe strada.

Eram obisnuita sa muncesc, mi-am crescut singura copiii, el se plimba iar banii ii cheltuia cu amanta; dar nu mai suportam presiunea psihica din casa; acum nu-mi mai putea intrezice nimic, in schimb ma jignea si imi facea tot felul de mizerii.

O vecina, pe care atunci o crdeam cumsecade, mi-a recomandat un avocat sa ma ajute la partaj. Din pacate acest avocat in loc sa ma ajute mi-a facut cel mai mare rau posibil: i-a atribuit jumatate din casa cumparata de tata pentru mine; motiv pentru care a trebuit sa platesc o sulta pentru a ne putea recapata linistea pentru ca nu vroia sa plece, iar noi trei eram terorizati-ajunsesem la un pas sa ne omoram.

Incepusem sa ne mai linistim, in sfarsit dupa multi ani, cand a aparut o surpriza si mai mare: am  primit citatie de la avocatul pe care eu il  angajasem sa-mi apere drepturile ca am de platit 10.000 euro pentru serviciile aduse mie.

Drept urmare mi-a bagat locuinta la licitatie publica; intre timp am reusit in tribunal sa demonstrez ca eu i-am dat deja 2.000 euro, chiar daca ma intelesesem ca ma va costa doar 1.500 ron; se pare insa ca el mi-a obtinut semnatura, intr-un moment in care ma simteam rau, si mi-a completat un contract cu suma de 10.000 euro de care habar nu aveam; iar acum risc sa raman in strada pentru ca nu am de unde sa au acesti bani.

In consecinta, chinul meu din copilarie, inca nu s-a incheiat; acest om mi-a comunicat ca va vinde casa pe oricat iar eu cu doi copiii risc sa ajung in strada pentru ca nu am pe nimeni iar legea este de partea lui, din cauza acelor semnaturi.

Ce ma sfatuiti sa fac, pentru ca eu nu am decat o solutie: moartea noastra!

Copiii mei in strada nu pot sta, fara siguranta si fara un viitor, nu vad sensul pentru care am mai trai!!

Am facut apel peste tot dar nu ne ajuta nimeni pentru ca suntem oamen obisnuiti iar salariul meu este prea mic, avand si copiii in intretinere (pensia alimentara este de doar 100 lei/copil) -salariul meu abia acum este de 1.500, pana luna trecuta era de 980 lei - pentru a primi ceva de undeva.

Cu respect,
Gabriela Alexandrescu

Aveti probleme in familie sau cunoasteti persoane care sunt agresate? Ne puteti scrie la adresa durereanuesteiubire@acasatv.ro.

Multe dintre povestile trimise de oameni care au suferit sau sufera inca din cauza agresorilor au fost publicate pe site-ul nostru.

CLICK AICI CA SA SEMNEZI PETITIA!