Paul Diaconescu, interpretul lui Tudor din "Ingeri Pierduti" vorbeste despre cariera sa. Cum a ajuns sa joace in telenovela

- Cum ai ajuns sa joci in aceasta productie?

    Filmam la lungmetrajul ,,Mamaia" al Almei Bacula cand am primit telefon ca sunt selectat pentru un casting care va avea loc in Buftea. Era vorba de proiectul ,,Ingeri pierduti". Cu multe emotii, am dat probe si interviuri si cu noroc am luat castingul pentru rolul lui Tudor, protagonist.

-De unde a pornit pasiunea pentru teatru si film?

     In Scoala nr.4 din Pucioasa, fosta directoare, Doamna Anca Tarca a introdus pentru prima oara in Romania proiectul ,,Gap". Proiect prin care tineri din tarile vorbitoare de engleza veneau in Romania in pauza dintre liceu si facultate cu scopul de a ajuta copiii de aici sa invete limba engleza. Atunci eram in clasa a doua si literalmente am fost cu totii nevoiti sa comunicam cu ,,noii profesori" prin limbajul trupului. Asa am ajuns la niste simple jocuri de actorie, care la randul lor au evoluat inspre o sceneta, doua, trei etc .In clasa a patra s-a format trupa de teatru in limba engleza ,,Altfel" condusa de doamna Anca Tarca si actualul director al Scolii nr.4 din Pucioasa, doamna Georgiana Manta. Am mers la diferite festivaluri de teatru si am trait  pentru prima oara acele emotii unice, ale spectacolului, ceea ce pe unii ne-a marcat definitiv, introducand in noi ,,microbul" teatrului. Apoi au inceput incurajarile si sustinerile din partea profesorilor si a parintilor. In clasa a noua am decis ca voi face tot ce cred de cuviinta pentru a deveni actor.

- Cat de mult ti s/a schimbat viata de cand ai plecat din Pucioasa?

Am plecat din Pucioasa, la facultate imediat dupa liceu, la o varsta frageda si e normal ca locurile si oamenii noi sa ma fi modificat. Dar maturizarea mea s-a datorat facultatii deosebite pe care am absolvit-o. Cand am pasit in UNATC am pasit int-o lume noua si totul in jurul meu a inceput sa prinda cu adevarat sens.

- Esti mandru ca esti dambovitean?

Absolut. Dintotdeauna am fost implicat in cultura si istoria Dambovitei si indeosebi a zonelor in care am crescut. Am avut o copilarie minunata.

-Crezi ca dambovitenii sunt mandri de tine, de cariera ta, la o varsta destul de frageda?

Nu vorbesc de o masa mare de oameni, asta nu stiu. Dar sunt convins ca profesorii de care am fost apropiat, toti oamenii minunati care m-au format si mi-au fost alaturi sunt macar multumiti de drumul pe care il urmez si ma incurajeaza inca in toate deciziile mele.

-Daca nu ar fi fost teatrul si filmul, ce cariera ti-ai fi ales?

Daca nu ar fi fost teatrul ,lumea intreaga ar fi fost altfel. Am crescut aproape de teatru si nu-mi pot imagina acum o meserie mai frumoasa, dar sunt convins ca mi-as putea folosi aptitudinile in orice alt domeniu. Banuiesc ca as fi facut sport...

-Ai vreo persoana careia ii esti recunoscatoare in mod deosebit pentru tot ceea ce ai reusit sa faci pana acum? Ne poti spune cine este?

Sunt recunoscator multor profesori, antrenori si multor oameni apropiati, dar sunt convins ca fara mama mea, Adriana nu as fi fost capabil sa imi urmez neabatut calea.

- Pe Clara Voda, care a copilarit la Pucioasa si a absolvit liceul tot acolo, o cunosteai dinainte de filmarile la aceasta productie? Cum te intelegi cu ea?

Familiile noastre sunt chiar inrudite. Noi ne stiam de dinainte, dar nu am vorbit insa de prea multe ori. La filmari ne-am apropiat mai mult si oricum ne-am simtit mandri sa fim consateni. Apreciez mult cariera doamnei Clara Voda si este o mare bucurie sa joc alaturi de o actrita de talie internationala.