Bucură-te de viaţa de femeie singură, chiar dacă ai ajuns la vârsta măritişului

Când o femeie se apropie de vâsta de 30 de ani şi încă nu şi-a găsit jumătatea, prietenii şi familia încep să facă presiuni asupra ei pentru a o determina să caute un bărbat cu care să se căsătorească.

Mentalităţile societăţii în care trăim sunt construite astfel încât majoritatea oamenilor consideră că trebuie să fie ceva în neregulă cu o femeie care nu se căsătoreşte până la o anumită vârstă.

Deşi ai o carieră de care eşti încântată, te simţi bine cu prietenii şi viaţa ta nu este deloc plictisitoare, indiferent dacă există sau nu un partener în viaţa ta, începi să te simţi şi tu frustrată când începi să observi că toate fostele tale colege de şcoală au deja copii la grădiniţă, în timp ce tu nu te-ai căsătorit şi nici nu ai certitudinea că o vei face în viitorul apropiat.

În loc să profiţi de anii în care eşti singură şi disponibilă şi poţi face ce vrei cu viaţa ta, fără a avea responsabilităţi familiale, începi să te gândeşti şi tu că ceva e în neregulă cu tine.

În anii adolescenţei, ne dorim să fim mai în vârstă: la 12 ani aşteptăm cu nerăbdare să ajungem la majorat şi ne îmbrăcăm la fel ca fetele care l-au atins deja, iar la 18 ani ni se întâmplă să pretindem că avem 23 sau 24 de ani, pentru a fi luate în seamă de un vecin drăguţ care are în jur de 25 de ani şi nu s-ar uita la o puştoaică de liceu.

Dacă în anii de gimnaziu ne plac doar băieţii de liceu, când ajungem şi noi în liceu ne plac doar studenţii şi ne pare rău că suntem prea mici ca să ne bage în seamă. Se întâmplă foarte rar să fim mulţumite de vârsta pe care o avem în prezent. Între 20 şi 30 de ani ar trebui să ne cunoaştem mai bine, să ne bucurăm de tinereţe şi să facem toate nebuniile pe care am visat întotdeauna să le facem.

Însă, de îndată ce reuşim să stabilim o traiectorie pentru viaţa noastră ca femei adulte, ne găsim un serviciu bun şi suntem mulţumite de ceea ce am realizat, prietenele noastre ne implică în planurile lor matrimoniale iar părinţii încep să „ne bată la cap” referitor la când avem de gând să ne găsim un soţ potrivit (eventual vin şi cu sugestii, cum ar fi băiatul colegei de serviciu a mamei sau nepotul vecinei de vis-a-vis, băieţi „de zahăr” şi cu o stare financiară satisfăcătoare).

Ar trebui să încerci să ignori presiunile care apar şi să încerci să te bucuri de viaţa de femeie singură, pentru că, după ce te vei căsători, toate momentele frumoase de care te poţi bucura doar acum vor fi anulate. Katherine Hepburn spunea că „dacă vrei să dai admiraţia mai multor bărbaţi în schimbul criticilor unuia singur, atunci n-ai decât să te căsătoreşti”.

Ca femeie singură, poţi să ieşi cu prietenele în oraş, în cluburi sau chiar la sala de fitness chiar şi la miezul nopţii, pentru că nu te aşteaptă nimeni acasă. Nu e nevoie să pregăteşti reţete elaborate pentru prânz şi cină, pentru că mănânci singură şi nu te judecă nimeni dacă n-ai avut chef de gătit ci ai preferat o gustare de la fast-food.

Poţi să stai ore întregi la baie să te pensezi, epilezi sau să-ţi faci diverse tratamente, fără să se întrebe nimeni ce tot faci acolo şi, cel mai important, după orele de serviciu poţi să te opreşti cu colegele să beţi ceva sau să luaţi o gustare, fără să te sune nimeni să întrebe de ce întârzii.

Poţi să te muţi în alt oraş dacă ai chef, fără să te gândeşti dacă lui i-ar plăcea acolo sau dacă îi va fi uşor să găsească un alt loc de muncă. Nu înseamnă că nu vei mai putea face nimic din toate astea după căsătorie, dar o relaţie serioasă este mai restrictivă şi, chiar dacă el nu are pretenţia să îi fii la dispoziţie tot timpul, viaţa ta se va schimba.