Criteriile după care ne alegem jumătăţile pot fi influenţate de modul în care ne percepem părinţii

Motivele pentru care ne îndrăgostim de anumite persoane sunt greu de înţeles chiar şi pentru noi, la fel cum rămâne un mister şi faptul că nu reuşim să iubim persoane care par perfect potrivite pentru noi.

Există cupluri în care partenerii nu par să aibă nimic în comun, şi totuşi se înţeleg foarte bine. Se întâmplă să întâlnim cupluri în care el este sportiv de performanţă, foarte sociabil şi activ, în timp ce ea este mignonă şi firavă, urăşte sportul şi preferă activităţile casnice, ba chiar urăşte să iasă în oraş, fie şi pentru o cină cu prietenii.

Conform cercetărilor efectuate de psihologul John Money, profesor emerit la Universitatea Johns Hopkins, în creierul nostru există un fel de „hartă a iubirii”, unde sunt codificate mesaje care determină ceea ce ne place şi ceea ce nu.

Acolo se găsesc preferinţele noastre în mod deosebit pentru o anumită culoare a ochilor, pentru o voce mai calmă sau, dimpotrivă, guturală şi puternică, pentru o anumită conformaţie... Tot acolo se găsesc informaţii legate de tipul de personalitate care ne atrage, fie că este vorba de tipul cald şi prietenos, fie că că este vorba despre tipul puternic, arogant şi tăcut.

Pe scurt, se pare că avem tendinţa de a ne simţi atrase de acelaşi gen de persoane sau de persoane care au anumite elemente în comun, chiar dacă nu ne dăm seama de asta de la început. Profesorul Johns Money consideră că aceste predilecţii încep să se dezvolte în jurul vârstei de 8 ani.

Tot psihologii consideră că, în mod inconştient, ne alegem parteneri care au câte ceva în comun cu părinţii noştri. Femeile aleg bărbaţi care au trăsături comune cu taţii lor, pentru că aceştia sunt primele figuri masculine care le-au influenţat.

Dacă tatăl şi fiica au avut o relaţie frumoasă, în care el o răsfăţa şi o considera prinţesa lui, ea va avea tendinţa de a fi atrasă de bărbaţi maturi sau bărbaţi puternici, independenţi, care o pot proteja.

Dacă tatăl a fost mereu mândru de fiica sa şi i-a lăudat reuşitele, ea se dezvolta ca o femeie independentă, stăpână pe ea şi plină de încredere în forţele proprii, aşa că nu va avea probleme în relaţiile cu sexul opus, pentru că va fi foarte conştientă de valoarea ei. Dacă, în schimb, tatăl a fost rece sau absent, ori a avut tendinţa de a o critica tot timpul, femeia de mai târziu nu se va considera foarte atractivă şi nici vrednică de a fi iubită.

În cazul bărbaţilor, dacă mamele lor au fost apropiate dei şi au crescut într-un cămin în care au găsit iubire şi căldură, vor creşte cu o părere bună despre femei şi se vor purta frumos cu ele, fiind înţelegători şi ajutându-le şi la treburile casnice.

Dacă, în schimb, mamele lor au fost reci şi au avut episoade depresive, ei vor creşte cu teama de relaţii serioase.