Întrebări incomode: Relaţia voastră e clădită pe dragoste sau pe compasiune?

Când ajunge iubirea să fie confundată cu compasiunea? Cum putem trasa o limită între sentimentele de dragoste pură şi sinceră, pe de o parte, şi atenţie şi grijă, pe de alta?

Ţi-ai pus vreodată întrebarea dacă ceea ce simţi pentru el este iubire, sau dacă nu cumva te înşeli şi nu e decât ataşament din obişnuinţă sau din milă?

Într-o relaţie armonioasă şi puternică, este un lucru firesc şi pozitiv ca ambii parteneri să fie receptivi la stările de spirit ale celuilalt, să îi ofere sprijin necondiţionat, să fie trist când celălalt e trist sau să râdă şi să se bucure împreună la aflarea unei veşti bune. Cheia este însă reciprocitatea: fluxul de emoţii şi sentimente trebuie să fie bilateral.

Unii oameni au înclinaţia de a poza în victime în relaţiile lor cu ceilalţi. Poţi fi chiar tu, sau poate fi chiar el! Îi reproşezi des că ai plâns toată ziua fiindcă nu te-a sunat sau nu ţi-a zis că te iubeşte? Sau el, îţi povesteşte în fiecare zi cât de mult a muncit la serviciu şi cât de obosit e, prin asta obligându-te indirect să faci tu toată treaba în casă? Sunt forme diferite de şantaj, însă au un numitor comun: cineva pozează în victimă, iar celuilalt îi revine responsabilitatea de a restabili echilibrul şi de a arăta dovezi de dragoste.

Exemple edificatoare în acest sens pentru "victimele de profesie" sunt femeia care depinde de partenerul ei pentru stabilitate financiară şi emoţională, sau bărbatul care nu se poate descurca în viaţă dacă nu are o femeie lângă el care să îl susţină şi să îl îngrijească.

În relaţiile cu aceste tipuri de parteneri, există întotdeauna o doză mai mică sau mai mare de şantaj: „nu mă poţi părăsi, pentru că nu pot merge mai departe fără tine, sunt neajutorat(ă) şi ai o obligaţie faţă de mine”. Acest tip de comportament îl face pe unul dintre parteneri să se considere mereu responsabil pentru celălalt.

Dacă iubirea sinceră este fundamentul relaţiei voastre, grija şi compasiunea sunt atitudini fireşti şi nu ai de ce să-ţi faci griji.

Dacă însă relaţia voastră e clădită pe mila unuia dintre voi pentru celălalt (care se ocupă permanent cu întreţinerea acestei stări de fapt, pozând mereu în victimă), atunci trebuie să „spargi” cumva acest lanţ al slăbiciunilor. Şantajul sentimental este o „reţetă clasică” de distrugere a unei relaţii. Nu poţi „fura” dragoste de la cineva stârnindu-i milă. Iar dacă dragoste nu e, nimic nu e.