Povestiri de noapte - 12 noiembrie 2009

Vineri, 13 noiembrie, marele maestru Gheorghe Dinica isi va lua ramas bun de la noi si de la meseria careia i-a dedicat intreaga sa viata.

Trupul neinsufletit al maestrului va fi depus vineri dimineata, la ora 09, in Foaierul Salii Mari a Teatrului National Bucuresti, institutie al carei societar de onoare a fost din 2002. Timp de cateva ore, toti cei care au fost atinsi de magia artistului, toti cei care au ras si au plans la replicile sale memorabile, toti cei care l-au iubit vor putea sa-i aduca acestuia un ultim omagiu, aici, la Teatrul National "I.L. Caragiale".
La Teatrul National va avea loc si slujba de inmormantare, apoi sicriul cu trupul neinsufletit va fi depus la cimitirul Bellu, pe Aleea Artistilor, acolo unde marele actor isi va dormi somnul de veci, langa mormantul Mariei Tanase.
O alee din cimitirul Bellu va purta numele marelui actor Gheorghe Dinica, "alaturi de nume ca Toma Caragiu, Iulia Hasdeu sau Mihai Eminescu".
Invitate in studioul Povestirilor Tora Vasilescu si Simona Mihaescu au vorbit emotionant despre maestru Gheorghe Dinica.
Tora Vasilescu: „Am jucat in patru filme impreuna. Sunt rari actorii ca el. Pe scena cand l-am vazut m-am gandit cat de autentic este. Marin Moraru si Gheorghe Dinica se completau.”
Pierderea pe care a suferit-o nu numai lumea teatrului romanesc, ci intreaga Romanie, odata cu trecerea in nefiinta a marelui Gheorghe Dinica, este enorma.
Pe langa durere, ramane insa sentimentul acela cald, simplu, inexplicabil, de iubire pura si de bucurie ca l-am cunoscut si ca, in istoria noastra, pe acest Pamint, asa cum spunea si el intr-unul dintre nemuritoarele sale cintece, "un minut s-a odihnit un calator" Iar asta o demonstreaza si numarul mare de prieteni care au trecut pe la capatiiul maestrului sa-si ia ramas bun.
Alexandru Arsinel: „Mi-a fost greu sa vin sa il vad asa. Este o despartire cumplita. Abia asteptai sa deschida gura pentru ca era memorabil tot ceea ce spunea. Sunt multe amintiri.”
Cico Dumitrescu: „Am pierdut multi prieten. Era teribil de istet. El avea un umor stilat.” Un ultim gand - „Sa ma astepti!”
Simona Mihaescu: „Eu nu am avut sansa sa joc cu el. Mi se pare extraordinar ca avem filmele lui. El va ramane. E o mare sansa pentru cei care au lucrat cu el, care au avut sansa sa invete de la el.”
Tora Vasilescu: „E foarte greu sa joci in genul lui Dinica, in transa. Asa era Dinica. Astfel de actori ii numeri pe degete.”