Poveştiri de noapte - 13 mai

Nimic nu se compară cu fericirea pe care ţi-o aduce un copil. Cu toate astea, fericirea poate lua multe forme. În cazul Nidiei Moculescu, împlinirea a venit adusă de un june blajin şi inocent, de colegul ei de scenă şi amicul său de suflet. Fericirea ei are un singur nume: Doru.

Doru o alintă în fel şi chip. Aşa vorbe dulci n-a mai auzit Nidia Moculescu de pe vremea când, în casa ei, părinţii se iubeau şi se complimentau cu pasiune. Dar asta a fost acum multă vreme. Timpurile s-au schimbat, iar domnişoara Moculescu e unsă acum pe suflet de iubirea colegială a lui Doru, cel alături de care îşi arată talentele muzicale.
Legătura dintre ei s-a creat şi s-a întărit prin sticla ecranului. Ceea ce au ei n-are nimeni. Drăgălăşenia şi grija lui Doru pentru Nidia nu a trecut neobservată. Nidia şi Doru sunt parcă făcuţi unul pentru celălalt. Limbile, buricele sau sprâncenele găurite modern, precum şi năzdrăvăniile pictate, îi leagă ca pe două suflete pereche. Văzând că e băiat serios şi cu aptitudini muzicale deosebite, Moculeştii l-au adoptat imediat.
Şi cum aşchia nu sare departe de trunchi şi ce naşte din pisică, şoareci mănâncă, aşa şi fiica lui Horia Moculescu s-a apucat de cântat. Talentul se moşteneşte, iar când te inţelegi atât de bine cu partenerul de trupă totul devine o adevarătă plăcere.
Acum că a pornit la drum, Nidia vrea independenţă. Vrea să fie pe picioarele ei, îşi doreşte să muncească şi să se întreţină singură, dar să rămână alături de cel care îi citeşte gândurile şi îi înţelege sufletul. Ceea ce este cel mai important este că Nidia nu poate fără iubitul ei şi nici Doru fără ea!