La Povestiri adevarate: Din culisele concursurilor de miss

Ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place. Se spune însă că Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi şi bagă în sac. Cam aşa e şi cu frumuseţea, iar fetele pretendente la titluri de miss ştiu foarte bine că acest dar divin mai trebuie şi întreţinut. Dar dacă una este mai frumoasa decât cealaltă? Sau, mai rău, dacă tocmai cea mai puţin frmuoasă dintre ele se alege cu coroniţa?

Sunt cele mai frumoase, cele mai dorite, cele mai sexy şi mai invidiate fete de pe meleagurile mioritice. Formele lor voluptoase au cucerit inimi, au ocupat podiumuri şi au câştigat coroniţe. Titlul de miss a reprezentat întotdeauna un vis împlinit, o confirmare a frumuseţii lor, un premiu pentru capodoperele create de mama natură. Cel puţin, aşa era la început.

În timp, implanturile cu silicon sau botox, liposucţiile şi extensiile au făcut ca deciziile juriilor să fie din ce în ce mai greu de luat. Fetele investesc bani grei pentru ca trupurile lor să fie perfecte. Acesta este paşaportul lor pentru ieşirea din anonimat şi poate şi pentru un bărbat puternic, care să le pună lumea la picioare.

Trupul este templul lor, iar acesta trebuie venerat şi întreţinut aşa cum se cuvine. Chiar şi aşa, cu fesele rotunjite, cu pielea ca de bebeluş şi cu piepturile scoase în afară, fetele tot nu scapă cu una cu două de rigurozitatea juriului.

Probele sunt multe şi variate. Cele mai spectaculoase sunt însă cele în care tinerele trebuie să demonstreze că în spatele chipurilor frumoase şi a trupurilor mlădioase se ascunde un mugur de spirit, de bunătate şi de inteligenţă.

Miza unor astfel de concursuri este mare. După ce au suferit sub bisturiele chirurgilor esteticieni, după ce au încercat să înveţe o poezioară, un dans sau un discurs despre salvarea planetei, care să le pună inteligenţa în valoare, eliminarea poate fi sfâşietor de dureroasă. Aşa că, în culise, bârfele şi scandalurile sunt la ele acasă.

Indiferent de acuzele şi comentariile din culise, pe scenă, momentul în care se anunţă câştigătoarele a fost întotdeauna unul exploziv. Atâtea lacrimi şi atâta fericire nu se vede nici pe feţele celor scăpaţi din cele mai terifiante cutremure, uragane sau viituri.

Concluzia e una singură: participarea la astfel de concursuri poate fi ca o experienţă spirituală, religioasă şi, în general, una extrem, extrem de solicitantă.