La Povestiri adevarate: Drama unei mame care-si creste copiii intr-un fost cotet pentru capre

O viaţă fără iubire, aşa a trăit Tamara. N-a cunoscut dragostea ocrotitoare a mamei, a crescut într-o casă de copii. Fiinţa care a adus-o pe lume n-a vrut-o!

Tamara nu a înţeles nici astăzi cum poate o mamă să-şi arunce puiul de la sân. Cum poate trăi fără el, de parcă nici n-ar exista. Adormea plângând şi se trezea cu o singură speranţa: într-o zi, necazurile sale se vor sfârşi.

Timpul a trecut şi Tamara a cunoscut necazuri noi, parcă şi mai mari, necazuri de adult. Chiar şi atunci când s-a căsătorit, tot singură a rămas. Trăia alături de un soţ care-i nu-i era sprijin, nu-i era prieten, ci duşman. O bătea, o umilea. Nu-i dăruia nimic!

După ani de amărăciune şi lacrimi, Tamara a divorţat. Credea că va avea, de-acum, linişte să-şi crească micuţii. A vândut casa în care a locuit cu fostul soţ şi-au împărţit banii. Puţinul cu care s-a ales s-a risipit mai repede decât s-ar fi aşteptat. A rămas fără nimic. Singură, săracă, cu patru copii de crescut.

Sărăcia, foamea şi suferinţa au ajuns să facă parte din ea. Vreme de 11 ani, Tamara a fost nevoită să trăiască mai rău decât un nomad.

Alungată de peste tot, fără nimic al ei, fără acte, fără un ban, s-a mutat dintr-un loc în altul. N-a prins rădăcini nicăieri.

Viaţa ei complicată, plină de necazuri, i-a făcut pe toţi din jur să-i întoarcă spatele. În loc de compasiune şi înţelegere a găsit, peste tot pe unde s-a dus, răceală şi suspiciuni. Nu s-a putut lipi nicăieri.

Astăzi, Tamara trăieşte cu doi dintre copiii ei într-o încăpere dărăpănată, neprimitoare: un fost coteţ de capre. Daca locuinţa arată cât de cât omeneşte acum, este pentru că ea şi băieţii ei i-au dat puţina lumină. Au zugrăvit şi au construit, cu mâinile lor, o sobă.

Până şi pentru coteţul în care s-a aciuat, Tamara plăteşte! Tot ajutorul social îl dă pe chirie: 1.400.000 de lei vechi.

Singura mulţumire a Tamarei este că îşi poate creşte copiii. Le poate arăta, în fiecare clipă, cât de mult îi iubeşte. Cei doi copii mai mari au plecat, au viaţa lor. I-au rămas cei mici. Mama e fericită că nu a fost nevoită să-i dea de lângă ea şi nu vor creşte în lacrimi, într-un orfelinat, aşa cum a crescut ea.

Baieţii, chiar dacă sunt mici, o ajută cum pot. Muncesc la oi, la mănăstire. Mai aduc acasă un ban, chiar dacă asta înseamnă pentru ei să nu aibă copilărie.

Asistenţa socială nu a reuşit să facă nimic pentru Tamara şi copiii ei. Le-au mai dăruit câteva haine şi câte ceva de mâncare, de la suflet la suflet. Nimic consistent, nimic care să le dea siguranţă şi liniştea de care au nevoie.

Tamara nu are nimic al ei, aşa cum a fost dintotdeauna. Nici casă, nici bani, nici măcar acte. Buletine nu-şi pot face pentru că nu au domiciliu stabil.

Ce-şi doreste Tamara acum? Ce-şi doresc micuţii ei? Să aibă un loc al lor, de unde să nu-i mai dea nimeni afară.

Să nu mai mănânce pâine cu cartofi, înmuiată în lacrimi. Să nu mai aibă de îndurat atâtea! Să mai scape de griji şi de spaime!

Devotament. Sacrificii. Un suflet care a dăruit iubire. Aceasta este Tamara. Poate, soarta, i-a dat cele mai de preţ comori atunci când i-a refuzat totul!

Conturi:
RO 68 RNCB 002 409 807 9870 002 - EURO
RO 95 RNCB 002 409 807 9870 001 - RON
RO 41 RNCB 002 409 807 9870 003 - USD
Titular - Tamara Popescu
Banca Comercială Romana
Sucursala - Curtea de Argeş
Numar de contact: 0741.671.553