La Povestiri adevarate: Exista si asistente maternale demne de toata increderea

În ţară există multe asistente maternale care şi-au dedicat viaţa creşterii copiilor altora, care îi iubesc din tot sufletul pe micuţii pe care îi au în grijă şi se sacrifică necondiţionat pentru binele lor.

Sunt femei care au sufletele îndurerate când văd ce se întâmplă vis-a-vis de cazul micuţului Lucian şi nu vor ca lumea să le judece la grămadă. În cazul lor, am întâlnit o bunătate şi o iubire infinită pentru pruncii lipsiţi de apărare, pentru cei părăsiţi de cele care i-au adus pe lume.

Lenuţa este asistentă maternală şi îl iubeşte pe David, micuţul care i-a fost lăsat în grijă, ca şi cum ar fi copilul ei. Băieţelul a fost abandonat de mama lui naturală într-o parcare. Copilul a fost găsit de un jandarm, un om cu suflet bun, apoi a fost dat în plasament. Lenuţa îl iubeşte pe băieţel mai mult decât cea care i-a dat viaţă. Ca o mamă adevărată, ea se bucură pentru fiecare surâs al copilului şi se îngrijorează pentru fiecare scâncet al lui.

O altă asistentă personală, din Brad, s-a ataşat la rândul ei de copilaşul pe care îl are în plasament. Este vorba despre o fetiţă părăsită de mama ei. Femeia şi-a lăsat copilaşul de numai cinci luni într-o sacoşă şi a plecat. Acum, fetiţa creşte în casa mamei maternale, o femeie care şi-ar da şi viaţa pentru micuţă şi şi-ar dori din tot sufletul ca fetiţa să rămână la ea.

Tot la „Poveştiri adevărate” am văzut împreună cât de departe poate merge iubirea unei asistente maternale pentru copilul pe care l-a crescut, l-a ocrotit şi l-a vegheat timp de patru ani. Sabin a fost lăsat în spital de mama lui naturală, iar Gica l-a luat la sânul ei. După patru ani, însă, reprezentanţii de la Protecţia Copilului au hotărât ca micuţul să se întoarcă în familia naturală. Gica este hotărâtă să îl ajute pe băieţel până la capăt, să-i ofere un cămin călduros şi primitor, o familie adevărată.

Despre Maria Elasser se poate spune pe drept cuvânt că este mamă de profesie. Maria a crescut cu dragoste 57 de copii. Doi dintre aceştia erau ei, două fete au fost înfiate, iar ceilalţi au fost luaţi în plasament pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp. Toţi au făcut parte din viaţa ei şi pe toţi i-a învăţat ce înseamnă dragostea de mamă şi i-a învăţat să se iubească între ei, ca fraţii, chiar dacă nu erau de-acelaşi sânge.

Maria n-a vrut să vadă în jurul ei tristeţe şi singurătate, n-a vrut să vadă orfanii plângând aşa cum a plâns ea. A alinat zeci de copii, i-a îndrumat în viaţă şi le-a oferit căminul în care să crească ocrotiţi şi fără griji.

Spre deosebire de aceşti copii, micuţul Lucian a primit numia ură. Dacă cei responsabili ar fi intervenit la timp, viaţa băieţelului ar fi fost salvată.