La Povestiri adevarate: Indragostitii de pretutindeni isi spun „Te iubesc”!

De Sfântul Valentin, în toată lumea se vorbeşte o singură limbă: limba universală a iubirii! O limbă pe care o înţelegem din clipa în care venim pe lume. O limbă pe care o vorbim fără s-o învăţăm!

Să se unească sufletele! Să vină îndrăgostiţii de pretutindeni să-şi mărturisească iubirea! Nimeni nu poate şti unde o să-şi afle jumătatea. Unde şi când va întâlni marea iubire. Aici, la noi, sau departe, peste mări şi ţări.

Iubirea ţine de miracol şi de neprevăzut. Nu ştii ce-ţi este scris şi pus deoparte. Dar ceva o să ţi se potrivească într-o bună zi, cu siguranţă. Cele mai frumoase femei care au întâlnit iubirea departe, printre străini.

Iubirea este una pentru toţi. O singură forţă. O singură stăpână. O singură lege. Nimeni nu scapă. Şi toţi i se închină. Ce-ar fi viaţa noastră fără iubire? O imensă plictiseală. O continuă neîmplinire. Eşti om când cineva îţi deschide inima. Când îţi cunoaşte sufletul. Când vorbeşti limba iubirii.

Sfântul Valentin a fost dintotdeauna prietenul "Poveştirilor"! Cupidon şi-a trimis săgeţile pretutindeni. Fete care în România, printre atâtea milioane de flăcăi frumoşi nu şi-au găsit alesul, au aflat marea dragoste departe. În ţări mai calde şi mai aromate.

Loredana a plecat din ţară tare supărată şi nesigură. Muncea din greu în Spania ca să-şi ajute părinţii. Până în ziua în care toată viaţa ei s-a schimbat. Soarele şi-a trimis toate razele numai spre ea. Şi dintre toţi, l-a ales pe Juan. El a ştiut să-i fure inima. Cu tandreţe. Cu umor.

Iubirea a făcut-o pe Loredana puternică. Iubirea i-a dat bogăţie, linişte şi siguranţă. Iubirea a adus-o în faţa altarului şi i-a dat să guste din dulceaţa ei. Totul este frumos pentru ea. Are lângă inima ei un iubit, un prieten, un partener, un om vesel, frumos şi destept.

Federica este o altă femeie care iubeşte. Şi, chiar se vede, când o femeie iubeşte. Se face tot mai frumoasă şi nimic nu i se pare greu. După o viaţă de chinuri în România, s-a îndrăgostit de Antonio.

N-a contat că el e însurat şi de ani buni se află în divorţ, că aşa e-n Italia. Divorţul durează mai mult decât iubirea! Acum, Federica îşi doreşte mai mult. Să termine Antonio divorţul, să fie numai al ei.

Dar Federica are răbdare, pentru că iubirea este îndelung răbdătoare. Are lângă ea un om de nădejde, un bărbat care ţine la fetele ei. Un om care o respectă, cel care i-a vindecat rănile trecutului. Pentru că asta aşteptam de la o nouă iubire, să ne vindece, să ne salveze, să ne ajute să simţim magia vieţii. O viaţă care devine minunată numai când eşti îndrăgostit, când încă mai poţi să te îndrăgosteşti.

Un italian plin de viaţă şi-a găsit şi Gianina. David i-a fost hărăzit de ursitoare. Tineri, frumoşi, puternici, de când se iubesc toată lumea e a lor. Ea româncă vrânceană, el italian sadea. Au găsit de prima dată un limbaj comun, cel al iubirii. Limba universarală a poeţilor şi-a îndrăgostiţilor.

Şi acum, ca-n toate poveştile frumoase, îşi doresc un copilaş. Împlinirea marii lor iubiri.

Iubirea a ţinut-o în viaţă şi pe Mihaela, o femeie cu o poveste ieşită din comun. A păcălit o boală care nu iartă – cancer – şi a adus pe lume un copil când nimeni nu-i mai dădea nicio şansă, când medicii i-au spus că e sterilă. Niciodată nu e prea târziu pentru iubire! După ce a ţinut 20 de ani la acelaşi bărbat, după ce l-a iubit nebuneşte şi i-a dăruit un copil, Mihaela a ajuns şi în faţa altarului. De dragul baiatului ei.