La Povestiri adevarate: Marele actor Ilarion Ciobanu s-a stins din viata!

Am mai pierdut un mare actor din generaţia de aur a filmului şi teatrului românesc. Ilarion Ciobanu a ieşit definitiv din scenă. Duminică dimineaţa, Ilarion Ciobanu s-a stins din viaţă, după o boală grea, care i-a adus numai suferinţă şi i-a măcinat trupul treptat.

Suferea de cancer faringian, o boală grea şi chinuitoare, cu care se lupta de ani de zile. Ilarion Ciobanu a fost un actor foarte iubit. Va rămâne în memoria noastră pentru rolurile sale extraordinare în filme celebre, precum „Nemuritorii”, „Crucea de Piatră” sau „Toate pânzele sus”. Nimeni nu-l va uita vreodată pe Gherasim cel inimos, puternic şi serios, timonierul pe care te puteai baza la vreme de furtună, pe mare.

Ilarion Ciobanu s-a născut pe 28 octombrie 1931, la Tighina şi a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. La 30 de ani, debuta în filmul „Setea”, alături de Ion Besoiu şi Amza Pellea. Au urmat apoi roluri principale în 66 de filme. „Răscoala”, „Nemuritorii”, „Cu mâinile curate”, „Pruncul, petrolul şi ardelenii”, „Umbra soarelui”, „Iancu Jianu” sau „Pentru patrie” sunt filme în care şi-a arătat măiestria şi talentul.

A fost „durul” din filmele noastre de aur. Trăsăturile sale şi constituţia atletică l-au ajutat să fie distribuit în special în roluri de personaj care joacă „tare”. În spatele fermităţii sale, însă, se ascundea un om special, deosebit de bun şi de sensibil. A făcut o partitură memorabilă în „Mihai Viteazul”. Ilarion Ciobanu va rămâne mereu în inima noastră drept ardeleanul simpatic şi pitoresc care a ajuns în SUA să-şi caute fratele.

A pornit de jos, însă a crezut mereu în talentul său şi a visat să devină un mare actor. În tinereţe nu i-a fost ruşine să muncească pentru a-şi câştiga pâinea: a fost hamal, miner, a săpat şanţuri, a condus tractoare şi nu şi-a negat niciodată trecutul. A jucat cinstit şi a lucrat mereu cu mâinile curate.

La Prima ediţie a Festivalului Internaţional de Film Bucureşti BiFEST, în 2004, actorul a primit Premiul de Excelenţă pentru contribuţia sa în arta cinematografiei, moment in care a fost ovaţionat minute in şir. De-a lungul vieţii, i-au fost decernate mai multe premii, printre care: Premiul "Mamaia" (1966), pentru filmele "Vremea zăpezilor" şi "Răscoala"; Premiul ACIN 1971, pentru "Asediul" şi "Fraţii"; Premiul ACIN 1973, pentru "Ultimul cartuş", "Conspiraţia" şi "Departe de Tipperary".

De curând, Ilarion Ciobanu devenise bunic. Fiul său, regizorul Ioachim Ciobanu i-a dăruit o superbă nepoţică. A apucat s-o ţină în brate, dar n-a mai apucat s-o vadă mare. N-a vrut să se stingă până când n-a văzut-o botezată.

Pe 28 octombrie, Ilarion Ciobanu urma sa împlineasca 77 de ani. Deşi grav bolnav, a refuzat să mai stea în spital. A vrut să moară acasă, lângă cei dragi. Trupul artistului va fi incinerat mâine. Marele actor a cerut să fie îngropat cu multă discreţie şi familia îndoliată îi va respecta ultima dorintă. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace!