La Povestiri adevarate: O batrana flamanda si singura nu-si mai dorea decat un loc intr-un azil

Fără să vrea, fără să merite, bătrâna Ileana a ajuns să trăiască în singurătate şi sărăcie. De ani buni, adoarme cu amărăciune în suflet şi tot aşa se trezeşte. Nimeni nu ştie de ea, nimeni nu o iubeşte, nimănui nu-i pasă dacă, într-o bună zi, va mai deschide sau nu ochii.

Bătrâna Ileana îşi mai dorea un singur lucru: să fie primită într-un azil, să nu mai aibă de îndurat atâta singurătate. De la Primăria sectorului 5, Ileana a plecat acasă fericită deoarece primise promisiuni frumoase şi credea că, în sfârşit, visul ei se va împlini.

85 de ani, o viaţă de om, o viaţă chinuită, de singurătate şi sărăcie, au rămas între pereţii dărăpănaţi şi în sufletul bătrânei. Ileana s-a despărţit de existenţa ei pentru a începe o nouă viaţă.

Din casa în care a trăit peste 40 de ani, bătrâna şi-a adunat cele câteva lucruşoare. Toată agoniseala de-o viaţă a încăput în două plase, dar a luat cu ea, la azil, şi o comoară fără preţ: amintirile sale.

În azilul în care va locui de acum înainte, bătrâna Ileana se află pe mâini bune, va avea tot ce îi trebuie: un pat cald, primitor, mâncare în fiecare zi şi îngrijire medicală. Singurătatea ei a luat sfârşit pentru că acolo vor fi şi alte suflete alături de ea.