La Povestiri adevarate: Patru familii din comuna Voluntari au fost aruncate in strada

Munca de-o viaţă a unor familii a fost rasă de pe faţa pământului chiar sub ochii lor şi au rămas în stradă. Peste casele în care au locuit 18 ani trece buldozerul. Degeaba plâng, degeaba cer îndurare, degeaba imploră să li se facă dreptate.

Aceşti oameni sunt simpli şi săraci, nu au puterea să se apere şi nu e nimeni care să le asculte durerea. Printre ei se află un bătrân infirm şi o tânără care aşteaptă un copil. Cei care i-au adus în această situaţie ştiu un singur lucru: peste oameni ca ei se poate trece fără milă.

Oamenii privesc neputincioşi cum casele în care au trăit o viaţă sunt făcute una cu pământul. Peste toată munca lor, peste toată agoniseala şi amintirile, trece buldozerul. Douăzeci de oameni plâng şi strigă, dar în zadar.

Cele patru familii şi-au construit case fără autorizaţii, pe un teren primit de la primărie. Proprietarul terenului se judecă cu ei din 1997. Victimele susţin că, prin anii '90, primarul de atunci din Voluntari le-a dat terenurile şi le-a promis că-i va împroprietări. Bazându-se pe promisiunea acestuia, oamenii şi-au construit liniştiţi case. Proprietarul a câştigat procesul din 2006, dar a lăsat cele patru familii să-şi caute alte locuinţe.

Nenorocirea se întâmplă pe strada Petre Ispirescu din localitatea Voluntari, unde 20 de suflete au rămas pe drumuri. În urmă cu 18 ani, oamenii au primit câteva loturi de pământ de la primărie, câte 500-550 de metri pătraţi, atât cât să-şi ridice câte o casă, fără titlu de proprietate însă. Spun că au avut încredere în primarul de atunci, care le-a promis că îi va împroprietări curând. Numai că, vorbele s-au dus şi ei au rămas buni doar de plătit impozitele.

Oamenii, harnici, gospodari, şi-au ridicat case, şi-au făcut cate o grădiniţă de zarzavaturi în curte. Ştiau că pământul este de la un fost IAS. Nu şi-ar fi imaginat vreodată că vor trăi clipa în care să fie aruncaţi în stradă.

La scurt timp însă, a apărut un pretins proprietar al terenului pe care au fost ridicate cele patru locuinţe. Din acel moment, a început calvarul pentru ei. Viaţa lor s-a mutat prin tribunale şi, în cele din urmă, au pierdut. Pentru casele ridicate nu vor primi niciun leu, ba chiar sunt nevoiţi să plătească şi cheltuielile de judecată, pentru că au pierdut procesul.

De ce i-a încurajat primăria să-şi construiască locuinţe pe un teren care nu era al lor? De ce a închis ochii, deşi era previzibil că adevăratul proprietar îşi va revendica dreptul? Le-a păsat autorităţilor că aduc zeci de oameni în situaţii disperate?