Bijuterii ingropate in fata blocului si cartoane cu oua chisalita - Aventurile vedetelor in copilarie

In copilarie vedetele nu au fost niste sfintisori care stateau asa cuminti, acolo unde ii asezau parintii. Pe vremea cand ziua de 1 iunie era o sarbatoare pentru ei, faceau tot felul de nazbatii, unele mai amuzante, altele mai putin amuzante la momentul respectiv, dar care le-au lasat o nostalgie in suflet.

Citeste mai jos prin ce aventuri au trecut in copilarie cateva dintre vedetele ACASA.

Alexandru Papadopol: "Cand aveam 10-11 ani jucam fotbal in curtea scolii. Am tras un sut mai tare la poarta, un coleg de-al meu care statea in poarta a respins peste transversala, mingea s-a dus peste gard si a lovit o femeie in cap care avea si doua cartoane de oua in brate. Femeia s-a dezechilibrat, s-a impiedicat in propriile picioare si a cazut peste oua. Trebuie sa mentionez ca lucrul acesta se intampla pe vremea lui Ceausescu, cand era o criza acuta de alimente. Probabil, saraca femeie statuse mult la coada ca sa obtina cele doua cartoane. S-a ridicat, a inceput sa ne injure si noi sa-i explicam pe un ton cand mai blalnd, cand mai sever, ca a fost un accident si n-am vrut. Intamplarea face insa ca femeia era o buna cunostinta a directoarei scolii care, a doua zi ne-a chemat la ea in birou. (Ulterior am aflat ca facuse o adevarata ancheta in scoala ca sa afle autorii faptei.) Pusi fata in fata cu ea, se punea problema cine e mai vinovat, adica portarul care a respins sau cel care a tras la poarta. Pana la urma, dupa indelungi parlamentari cu parintii nostri la telefon, s-a hotarat sa platim ouale jumate-jumate, eu un carton, colegul meu un carton."

Madalina Draghici: „Aveam patru-cinci ani si eram la tara, la bunici, unde am copilarit. Am vrut sa investighez zona animalelor asa ca am reusit sa deschid portile la grajdurile vacilor,calului, la cotetul cu porci si la cel cu gaini. In timpul asta bunicii dormeau, si cand am vazut cum aleargau toate animalele prin curte si distrugeau via, florile si tot ce mai putea fi distrus pe acolo, mi-am dat seama ca trebuie sa fac cumva sa nu vada bunicii...Asa ca  i-am incuiat  pe bunici in casa si m-am dus la o vecina sa ma joc. Ne-am jucat noi ce ne-am jucat si am adormit in pod. Nu stia nimeni de noi! Iti dai seama s-au trezit bunicii au fortat usa sa iasa, au dat de toate animalele, de curtea distrusa. Ia-le, baga-le la loc, linisteste-te si acum..unde-i copilu'??!! S-au dus la vecini,  care aveau aceeasi  problema "unde le este copilu'??!!" Dupa ce au alertat tot satul  si ne-au cautat satenii si pe camp si peste tot, aparem si noi...somnoroasele din pod! Am avut noroc ca au fost atat de fericiti ca au dat de mine asa ca nu am patit nimic  nici nu m-au mai certat pentru boacana mea . Dar zilele urmatoare a trebuit sa-i ajut sa aranjam ce mai ramasese din gradina devastata.

Radu Valcan: ”Cand eram mic am avut o groaza de copci pe mana de la muscaturile racilor. Mergeam pe lacuri si prindeam raci, apoi ii vindeam la diverse restaurante...era un mod "taios" dar rapid de a face rost de bani”.

Ioana Ginghina: “Cand eram copil imi placeau foarte mult provocarile si imaginatia mea bogata ma ajuta mult in sensul acesta. Am facut o gramada de nazdravanii. Una care imi vine acum in minte si pentru care am platit mult dupa ce am facut-o (aici ma refer la zile intregi pedepsita) a fost cand mi-a venit idea de a-mi face o comoara. Zis si facut. Le-am pus pe toate prietenele sa ia bijuterii din casa, de la parinti si apoi le-am luat si le-am ingropat in mai multe locuri din fata blocului. Seara, cand si-au dat parintii seama ca lipseau, m-am trezit la usa cu toti ca sa gasim locurile unde ingropasem bijuteriile. Cu greu am mai gasit locurile si nu le-am mai recuperat pe toate, asa ca mult dorita comoara mai exista si acum”

Ana Maria Gheorghe: “Cand eram mica eram baiatul familiei, faceam numai nazbatii. Cea mai mare nazdravanie se intampla cand aveam trei ani. In acea perioada mergeam des cu mama la o cofetarie de langa noi. Intr-o zi eram nerabdatoare sa mananac o prajitura, dar aveam musafiri si mama nu putea sa ma duca la cofetarie. I-am luat geanta fara sa ma vada si am plecat singura la cofetarie.  Dupa ce m-a cautat o ora peste tot si-a adus aminte ca i-am spus de prajituri. Cand a intrat in cofetarie eram plina de ciocolata pe fata si am intrebat-o daca  are si ea pofta de o prajitura. Nu m-a certat, era foarte fericita ca m-a gasit.”