EXCLUSIV! Fetiţa Diana Dumitrescu era "mieluţul", pentru că era foarte blândă şi cuminte

Violeta Dumitrescu, mama Dianei Dumitrescu, interpreta Reginei din telenovela cu acelaşi nume, ne vorbeşte despre cum era fiica ei în copilărie.

Cum era Diana când era mică? Era o fetiţă talentată? Avea înclinaţii artistice? Se întrezărea succesul pe care îl are acum?
Chiar de la gradiniţă, de când făceau scenetele cu „Scufiţa Roşie”, „Albă ca Zăpada” am observat ca are înclinaţii spre actorie, şi mai tarziu făcea parte din trupa de teatru a liceului.

Care e cea mai mare năzbâtie pe care a făcut-o Diana când era mică? Dar cea mai mare bucurie pe care v-a adus-o?
Avea un talent extraordinar de a sparge geamurile de la uşi când se alerga prin casă cu fratele ei. Au spart vreo trei geamuri şi o dată chiar s-a tăiat la mână foarte tare. De fiecare dată când alergau prin casă făceau câte o năzbatie. Cea mai mare bucurie pe care mi-a adus-o a fost atunci când a intrat la facultate prima pe listă.

Cum o pedepseaţi când nu era cuminte?
Ea a fost un copil extraordinar de cuminte, nu am avut de ce sa o pedepsesc când era mică. Îi spuneam „mieluţul”, pentru că era foarte blandă, cel putin faţă de ceilalţi copii ai mei. Ea era cea mai cuminte. De mică era conştiincioasă şi un copil foarte responsabil, nu trebuia să-i spun niciodată să îşi facă temele.

Ce anume credeţi că a moştenit Diana de la dumneavoastră? Care sunt principiile de viaţă după care aţi învăţat-o să se ghideze?
În primul rând să fie onestă, eu pun mare preţ pe onestitate. Iar de moştenit, sunt foarte multe trasaturi fizice şi chiar şi gesturi de-ale mele pe care le observ la ea. Avem fotografii cu mine in clasa 1 şi cu ea tot la aceeaşi vârstă şi suntem identice. Toţi foştii mei colegi care mă ştiau la vârsta ei, când o văd acum pe ea spun că mă văd pe mine. Fizic semănăm foarte mult. O dată chiar s-a întâmplat să o trimit la un fost coleg de-al meu de liceu să o ajute să rezolve ceva şi el nu o cunoştea, dar când a văzut-o pe holul instituţiei a strigat-o pe nume. Şi-a dat seama imediat că ea este fiica mea. Şi de la tatăl ei a moştenit unele trăsături, dar probabil că cele de la mine sunt mai puternice.

Îşi dorea Diana să fie actriţă încă de mică sau se gândea la o altă carieră?
Iniţial a vrut sa facă filologie engleză-italiană, dar la sfârşitul clasei a 12-a am vorbit cu fosta ei diriginta din liceu, care era şi coordonatoarea trupei de teatru. Ea m-a îndemnat să o dăm la teatru, deoarece observase înclinaţiile ei spre acest domeniu. Eu ştiam că toţi copiii se pregăteau luni de zile ca să intre la teatru şi mă temeam puţin de acel examen pentru care ea s-a pregătit doar 5 zile, cu mine. Amândouă ne-am bucurat şi am avut o mare satisfacţie când a intrat la Universitatea Ovidius din Constanţa, la teatru. Mai mult decât atât, era prima pe lista.

Ce aţi simţit când aţi văzut-o pentru prima dată pe ecran?
Diana a apărut prima data pe ecran cand era foarte micuţă, a început cu modellingul de la 14 ani, apărea la festivaluri de modă, în emisiuni de divertisment, o consideram ca pe o joacă. Deja când a ajuns la postul ACASĂ şi a jucat în „Păcatele Evei”, eram obişnuită cu ea la televizor. Am fost bucuroasă, mândră, cum ar fi orice părinte.

Sunteţi mândră de fiica dumneavoastră? V-aţi fi dorit ca viaţa ei să fie altfel?
Sunt foarte mândră şi cred ca asta este viaţa perfectă pentru ea pentru că face totul cu plăcere şi este mulţumită de ea, iar asta contează cel mai mult pentru mine.