Adolescenta, o stare care-i bulverseaza pe toti: copii, parinti, bunici, prieteni

Etapa importanta in definirea personalitatii, adolescenta aduce multe schimbari fizice si psihologice pentru cel care o traieste, zdruncina din temelii tot sistemul relational si face „victime” in ambele tabere.

Zile cand totul pare magnific, cand razi din orice, chiar si in momente nepotrivite, cand admiri ceea ce detestai ieri, cand vorbesti intr-una, alterneaza cu zile cand te intristezi daca auzi un cantec, iti vine sa plangi din orice, nu vrei sa vezi pe nimeni, n-ai chef sa comunici - sunt cateva dintre simptomele „clasice” ca iti traiesti adolescenta din plin.

Toate aceste fluctuatii de atitudine, bulverseaza pe toata lumea. Ce e de facut?
Bineinteles, nu exista retete magice, care sa-i ajute pe toti cei implicati sa treaca peste aceasta perioada dificila, care dupa OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii), incepe la la 10-11 ani si se termina pe la 18-19 ani.

Greseli frecvente ale parintilor:

• le spun adolescentilor ca nu mai sunt copii mici, dar ii tateaza in continuare ca si cum ar mai fi
• uita cum era cand si-au trait ei adolescenta si ignora faptul ca, intre timp, lumea si conceptiile s-au mai schimba
• gandesc ca adolescentul trebuie sa fie un fel de prelungire, proiectie a lor
• nu au invatat arta (dificila) de a fi parinte, de a comunica
• multi sunt un fel de gardieni ai propriilor copi
• le invadeaza spatiul personal
• resping, fara sa inteleaga, muzica pe care o asculta copilul lor
• face crize cand adolescentul mesteca guma, in timp ce ei ii fac morala

Ce ar trebui sa ii invete parintii pe copiii lor adolescenti:

• sa invete sa infrunte si sa rezolve problemele din viata lor
• sa fie responsabili
• sa fie respectuosi
• sa fie sanatosi
• sa creada in principiile lor, atata vreme cat acestea nu contravin propriilor interese
• sa isi cultive calitatile
• sa isi tina in frau slabiciunile
• valorile etice si morale
• sa fie onesti

Parintii ar trebui sa fie autentici, sa nu joace, cum o fac de obicei, un rol, sa fie sinceri, sa nu aiba idei preconcepute, sa fie deschisi la dialog, sa nu gandeasca in sabloane, sa fie pregatiti sa auda orice, sa fie intelegatori si alaturi de copilul lor adolescent cand acesta greseste, cu voie sau fara voie, sa fie empatici (sa se identifice cu problemele interlocutorului, respectiv, copilul lor adolescent), sa nu tipe, pentru ca asta reduce dialogul la zero.

Ce traiesti tu ca adolescent:

• o perioada de confuzii
• noi teluri in viata
• schimbari hormonale
• o perioada in care oscilezi frecvent inre Da si Nu
• nevoia de ajutor, de sfaturi prietenesti, intelegatoare, nu autoritare
• incapacitatea sa exprimi in cuvinte noul tau univers
• imposibilitatea sa vezi cu claritatea, fara echivoc, consecintele faptelor tale
• o „criza de identitate” care genereaza multe intrebari la care nu ai intotdeauna raspunsuri

Tu cum iti traiesti adolescenta? Ce atitudini ale parintilor tai nu iti sunt pe plac? Ce iti place si ce nu iti place la tine in aceasta perioada?