"Ana este o printesa contemporana". Ce spune Madalina Anea despre cariera sa si despre rolul din "Ingeri Pierduti"

Care este cea mai mare provocare legata de noul tau rol, din "Ingeri pierduti'? Cat de mult te regasesti in acest personaj? Ce ai dori sa "imprumuti" de la Ana?

Ana este un personaj foarte drag mie. A fost dragoste ”la prima citire”.  Si asta pentru ca e un rol extrem de ofertant. E un personaj complex, uman, cu principii de viata foarte bine stabilite, o fata care pare plapanda, dar care ascunde o forta interioara incredibila. A fost foarte greu sa o conturez, in primul rand pentru ca nu am mai lucrat la un astfel de proiect care sa se intinda pe o perioada atat de lunga de timp. A trebuit sa-i tin bine in frau evolutia, traseul, sa fiu foarte atenta la modificarile majore, sa am grija sa-i conturez toate trasaturile. A fost foarte interesant pentru mine ca actrita sa joc un pesonaj pozitiv, care lupta mereu pentru ceea ce e corect, pentru bine in general. Si pe langa toate acestea, sa am grija sa scot la iveala si greselile pe care le face, pentru ca e om si e imposibil sa nu calci si stramb. Cred ca am  invatat de la Ana ce inseamna sa nu-ti pierzi speranta oricat de greu ti-ar fi. Si mie imi place mult sa spun despre Ana ca e o printesa contemporana.

Cum priveai inainte persoanele din viata reala puse in situatiile de viata ale personajelor din film? Ce sfaturi ai fi dat tu Anei din viata reala?

Nu am cunoscut pe nimeni care sa se afle in situatia Anei. M-am documentat inainte sa incepem filmarile din campania Pro Tv ”Tu stii ce mai face copilul tau?” si acolo am vazut mai multe cazuri de copii care au ramas fara parinti pentru ca ei au plecat in alta tara incercand sa le ofere un trai mai bun. Iar aceasta documentare m-a intristat, dar m-a si ajutat mult sa inteleg anumite aspecte ale problemei. Ce sfaturi i-as fi dat Anei? Nici nu stiu. Se descurca de minune cu toate responsabilitatile pe care le are. Singura problema e maturizarea fortata si faptul ca uita sa se distreze, sa-si traiasca adolescenta si nici nu prea are cum s-o faca, din pacate. Asta i-as spune, sa nu-si iroseasca toti anii acestia frumosi, sa incerce sa se bucure.