Andreea Ibacka si Cabral nu fac  echipa buna in bucatarie. Cine gateste in familia lor

Andreea Ibacka este cea care gateste in casa: "Aici treaba e simplu organizata. Eu gatesc, el devoreaza. Ciorbite, friptura la cuptor, pui cu fel de fel de sosuri, paste in toate culorile, salate cu dressing, muraturi. Doar la deserturi sunt deficitara.

Cabral: Desertul il fac eu. Si oferta e nelimitata: ceai de menta, ceai de tei si ceai de musetel. Ba o data chiar am facut chiar si paine cu gem.

Intrebata daca apeleaza la carti de bucate atunci cand gateste pentru familie, Andreea a raspuns: "Gatesc dupa instinct si dupa... ce am prin frigider si prin camara. Cabral mereu ma ia peste picior fiindca atunci cand - aparent - ramanem fara mancare, o saptamana tot scot provizii din camara. Ca bunica, zice el, plescaind multumit dupa masa"

Cabral: Cartile de bucate sunt foarte bune, atunci cand le faci cadou sotiei.

"Mi-e clar: sotul are doua maini stangi in bucatarie, asa ca are liber doar la spalatul vaselor. Ceea ce, desigur, nu-l incanta, asa ca tot eu le spal", sustine Andreea

Cabral: N-am nimic de spus in apararea mea.

Andreea sustine ca mereu gatestede placere pentru cei apropiatI.. "De nevoie pentru mine. Nu stiu cum se face, dar atunci cand trebuie sa pregatesc doar pentru mine dispare toata motivatia si ma multumesc cu vreo 2 sandvisuri. Nu tin dieta, dar m-am obisnuit sa mananc sanatos. Totusi, dulciurile sunt placerea mea vinovata. Asumata. Asa ca ma mint mereu ca organismul imi cere ceva dulce. :) Cat despre dieta sotului, recunosc, pot fi extrem de cicalitoare.

Cabral: Eu sunt fost sportiv de performanta si mi-as dori sa am mai mult timp pentru sport. Dar cum timp nu este... ma las sfatuit de un nutritionist si cicalit de draga mea nevasta.

Intrebati care a fost cea mai amuzanta patanie atunci cand a venit vorba de mancare, cuplul a raspuns:

Andreea: Eram la un gratar, cu prietenii. Si fiindca baietii erau responsabili cu focul, noi - fetele - am mers la cumparaturi. Ne-am cam lungit la supermarket, asa ca atunci cand ne-am intors era deja intuneric.

Am venit cu carnea de gratar, legumele pentru salata si... niste bete lungi anti-tantari. Ca niste artificii groase.
Al meu, curios si pofticios nevoie mare, a bagat repede mana in punga, a scos un bat anti-tantari si - ferm-convins ca-i vreun carnat minune - a muscat o gura zdravana, lasandu-ma fara drept de apel. Bine, poate ca de dragul momentul si al povestii nici nu l-as fi oprit, dar cert e ca n-am avut timp de reactie.

Cabral: A avut, insa, timp sa rada pe saturate dupa imbucatura mea cu pofta. De atunci intreb mereu ce-i de mancare.