Cadavrul unui batran uitat de fiica sa a fost descoperit intins pe podea dupa cinci zile de la deces!

Un batran a avut parte de un sfarsit de neinchipuit. Desi a crescut cu iubire o fata care s-a realizat in strainatate, a murit singur, ca un caine; timp de cinci zile n-a stiut nimeni ca batranul zacea in casa fara suflare.

Traian Frenghel a fost un batran care si-a divinizat fiica, fara sa cunoasca insa iubirea ei. El a trait in mizerie, neputinta si singuratate, ca sa-i daruiasca ei tot ce avea: sufletul sau si bruma lui de avere. Cand l-am cunoscut noi, nimeni nu-i trecea pragul, nu-l alina cu o vorba buna macar, dar el nu se plangea. Indura totul cu demnitate: batranetea, boala, dar si singuratatea.

Batranul Traian a avut, in viata, si bune, si rele. A trecut peste toate cum a putut. Peste unele, cu simplitate, cu bucurie. Peste altele insa, cu tristete si regret! De ce a recunoscut, din trei copii, doar unul? E misterul inimii sale, pe care l-a dus cu el in mormant. A recunoscut-o doar pe Mariana, fata lui din Canada, de care e mandru si pe care o iubeste mai mult decat s-a iubit pe sine insusi vreodata. Tatal nu are sa-i reproseze fiicei sale nimic.
Vecinii au anuntat-o imediat pe fata batranului. Mariana le-a dat un raspuns naucitor, lipsit de orice urma de iubire, de suflet, cu toate ca batranul i-a lasat ei apartamentul sau.

Batranul Traian a avut parte de-o moarte cumplita. Si-a strigat, poate, durerea, neputinta, dar nimeni n-a fost langa el sa-l auda. A fost gasit prabusit in mijlocul camerei care devenise inchisoarea lui dupa cinci zile de cand s-a prapadit. Dupa ce a fost gasit, batranul a trebuit sa-si mai doarma o noapte din somnul de veci pe podea, gol, fara o lumanare la capatai. Oamenii legii il dezbracasera ca sa stabileasca daca a avut sau nu o moarte suspecta. Abia a doua zi au venit doi oameni sa-l ridice.