Doamnele din viata lui Sergiu Nicolaescu, la "Doamne de poveste"

Iubitorii filmului romanesc au putut urmari o editie dedicata doamnelor si domnului Sergiu Nicolaescu.

Iolanda Nicolaescu, sora lui Sergiu Nicolaescu, Ileana Vulpescu, scriitoare si prietena celei de-a doua sotii a lui Sergiu Nicolaescu, prof. dr. Monica Pop, prietena regizorului si Ioan Carmazan, regizor si prieten au oferit interviuri in exclusivitate pentru “Doamne de poveste” in care au vorbit deschis despre viata marelui regizor.

“Era un tip care asculta pe toata lumea si facea numai ce vroia el. Relatia lor era relatia lor acasa si nu avea nevoie sa o faca publica. Orice iesire in public a lui Nicolaescu era o poveste pentru toata lumea, toata lumea vroia sa-l vada, sa puna mana pe el”, spune Ioan Carmazan.

 “Femeile se luau de el, el nu le cauta, ele erau cele care insistau. Prima oara a stat casatorit numai doua luni de zile mi se pare. Ii placeau lucrurile discrete, nu ii placea sa se stie, cred ca nevestele nici nu l-au suportat prea mult pentru ca el nu mergea la restaurant, el nu mergea la chefuri”, completeaza Iolanda Nicolaescu, sora marelui regizor.

Intre Sergiu Nicolaescu si Iolanda Nicolaescu a existat o legatura speciala: “Ma proteja extraordinar si imi pare rau ca nu imi spunea unele lucruri tocmai ca nu cumva sa ma consum eu si sa mi se intample mie ceva. Era foarte secretos, nu vroia sa ma afecteze cu absolut nimic, ma iubea foarte mult, noi ne-am iubit extraordinar.”

Cei doi frati nu au putut sa stea departe unul de altul: “Eu a trebuit sa ma casatoresc in Italia, nu am ramas din cauza lui… Facusem deja si analizele tot sa raman in America la New York si cand mi-a dat el telefon si zice “Stii ce rau e fara tine, de abia te astept, vin sa te intampin in Germania”, ca nu era linie directa cu New York-ul. L-am lasat pe ala cu analize cu tot si m-am urcat in avion. Nu m-am mai casatorit si am venit inapoi de dragul lui”.
“El nu spunea decat sa am grija de mine, dar eu ii spuneam ca nici nu vreau sa aud asa ceva si asta este, insa toata dragostea si legatura asta asa de puternica era numai de la parinti, ei ne-au crescut in asa fel. Am simtit ca se intampla ceva si mai ales ca am avut senzatia ca pe langa toate astea avea el o depresie, parca nu mai vroia sa traiasca”, dezvaluie Iolanda Nicolaescu despre ultima perioada din viata fratelui sau.

“Eu vreau sa va spun ca mi s-a parut atat de deplasat tot ce s-a intamplat din partea unor oameni care nu aveau nicio cadere sa se amestece in acest lucru. In primul rand era dorinta lui, in al doilea rand erau doi martori, era sora lui si sotia lui. Nu gasesc ca cineva are dreptul sa se amestece in dorinta cuiva cu privire la plecarea din lume. Gasesc ca trebuie respectata dorinta cuiva si in materie de incinerare, nu stiu de ce se sperie lumea asa de tare de incinerare”, marturiseste Ileana Vulpescu.