La Povestiri adevarate: 2007, un an al marilor pierderi!

2007 a fost anul marilor pierderi. A plecat veselul Gilache, s-a stins Moşu’ Pittiş, au dispărut Octavian Paler şi Ralu Filip, nu mai urcă pe scenă Pintea, nu mai face dribling Gâscanu’, iar Prea Fericitul nostru părinte Teoctist s-a dus la Împăratul Cerurilor şi al Pământului. Dar amintirea, faptele şi spiritul lor au rămas.

Marii dispăruţi ai anului 2007 vor păstra mereu un loc în lumea viilor pe care atât de mult au iubit-o. Au avut valoare. Au slujit viaţa, au cântat iubirea. Au avut curaj, pasiune, au fost inspiraţi.

Au ars până la sfârşit, au crezut, s-au ridicat deasupra noastră încă din timpul vieţii. Au devenit legende şi noi am avut numai de învăţat de la ei. Ei sunt cei luminaţi. Au avut o altă putere de pătrundere, au descifrat misterele vieţii, au fost binecuvântaţi cu talent, au trăit fiecare clipă la maxim.

O fetiţă şi o femeie au fost singure de sărbători. Cel mai important om din viaţa lor, compozitorul Şerban Georgescu le-a vegheat de undeva, din ceruri. S-a stins fulgerător dar muzica şi pianul lui au rămas. Muzica iubirii nu moare niciodată.

Fulgerător a plecat dintre noi şi Ralu Filip, Preşedintele CNA s-a stins, la numai 47 de ani, în urma unui infarct. A murit la câteva ore după o ultimă şedinţă a CNA. Era obosit. Ralu Filip are marele merit de a fi creat o instituţie şi o legislaţie de nivel european în domeniul audiovizualului. A lăsat în urmă o familie distrusă, doi copii minori care vor trăi fără tată. Un băiat şi o fetită.

Gil Dobrică s-a născut artist. Ursitoarele i-au hărăzit o voce tulburătoare şi talent cu carul. N-a dat pe la şcoli înalte. A avut patefon acasă, la Dăbuleni şi ureche muzicală. A lăsat veşnicia de la sat şi a plecat la oraş, la Craiova. A intrat la şcoală, a învăţat strungărie, dar s-a apucat şi de cântat. Aşa a început povestea unui bluesman celebru.

Gilache, cum îl alintau prietenii, a fost iubit pentru vocea inconfundabilă, iubirea nemăsurată pentru muzica şi simplitatea lui neprefăcută. Gil Dobrică a cântat de toate: blues, soul şi country. Publicul l-a ascultat întotdeauna cu sufletul la gură. Maestrul a iubit viaţa nebuneşte şi a trăit fiecare secundă cu bucurie. Când i-a sunat ceasul a cerut un disc cu Ray Charles. A închis ochii ascultând vocea celui care i-a luminat viaţa şi a murit asa cum a trăit: cu zâmbetul pe buze!

Adrian Pintea a slujit scena, a vorbit despre noi, ne-a dăruit clipe de măreţie, ne-a ajutat să râdem şi să plângem, să simţim mai mult, sa fim mai îndrăgostiţi de viaţă.

Florian Pittiş ne-a mişcat sufletele cu vocea lui gravă şi-a cântat pentru cei născuţi liberi. Nicolae Dobrin a fost intruchiparea argintului viu şi ne-a dăruit clipa de aur a marilor campioni.

Octavian Paler ne-a arătat viaţa pe un peron şi ne-a dăruit înţelepciunea lui, puterea cuvintelor, iar bătrânul Patriarh Teoctist, sprijinit în cârja de aur a propovăduit pâna la sfârşit iubirea lui Dumnezeu.