La Povestiri adevarate: Dramele unor batrani napastuiti de soarta

Viaţa ne pune în faţa multor încercări dureroase. Aici, la Poveştiri adevărate, am văzut bătrâni singuri şi deznădăjduiţi care nu mai vedeau nicio ieşire din situaţia în care se aflau. Dar împreună am sterş lacrimi, am adus speranţa, am crezut într-un final fericit şi am reuşit să-l scriem, să-i dăm viaţă.

Când am cunoscut-o, bătrâna Ileana îşi dorea un singur lucru. Să fie primită într-un azil, să nu mai aibă de îndurat atâta singurătate şi neputinţă.

Noi am reuşit să-i îndeplinim dorinţa şi i-am găsit adăpost într-un azil pentru bătrâni. Tanti Ileana s-a despărţit cu greu de casă în care a trăit. Parcă şi-ar fi smuls o parte din ea, dar în căminul în care va locui va fi pe mâini bune şi va avea tot ce-i trebuie: un pat cald, mâncare în fiecare zi şi ce este mai important, alte suflete alături de ea. Singurătatea bătrânei a luat sfârşit.

Aici, la Poveştiri, am cunoscut o altă bătrână care timp de trei ani a plâns cu lacrimi amare! Sărmana femeie în vârstă de 93 de ani era sechestrată în casă de propriul său nepot şi de soţia lui. Bătrâna ne implora s-o eliberăm. Nu mai ieşise din casă de trei ani. Am vorbit cu ea, ca la vorbitor, la închisoare. Am comunicat de la balcon, la balcon. Îi era foame, îi era urât, îi era rău. Fiul ei, vecin cu ea, era depăşit de situaţie.

De ce pătimea? Ce vină avea? Niciuna. Problema e că îşi încurca nepotul care a avut grijă să treacă apartamentul pe numele său. Faptul că era în viaţă, că era bătrână şi neputincioasă deranja. Povestea acestui suflet ne-a impresionat şi am alertat autorităţile. Aşa am reuşit să eliberăm o biată fiinţă care la bătrâneţe, în loc de respect şi un pic de afecţiune, a primit numai palme şi lovituri, numai umilinţe.

Şi bătrâna Suzana are o poveste tristă. Pe chipul ei obosit şi chinuit de singurătate se citeşte suferinţa. Până nu demult dormea pe un preş rupt în faţa apartamentului în care a locuit o viaţă! Au fost oameni care au profitat de bătrâneţea ei şi de bunătatea ei prea mare. Suzana i-a primit în casă, iar ei au lăsat-o pe drumuri. Când am cunoscut-o noi, îi era frig, îi era foame şi plângea ! Nu avea nimic al ei, doar amintiri dureroase şi o uşă pentru totdeauna închisă!

Poveştirile au adus un strop de bucurie şi-n sufletul bătrânei profesoare care a dormit timp de trei luni în frig şi-n ploaie, în faţa casei în care a locuit 44 de ani. După ce fostul proprietar şi-a revendicat locuinţa, bătrâna a fost aruncată în stradă! Singura ei alinare erau vecinii care-i mai aduceau un ceai sau o bucată de pâine.

Povestea bătrânei ne-a impresionat! Nu puteam să o lăsăm în stradă, flămândă şi chinuită, aşa că am dus-o la un azil. Acum, doamna Victoria ne zâmbeşte! Este mulţumită!

Nici lui Vasile Stratulat bătrâneţea nu i-a adus liniştea şi mulţumirea la care visa. Când l-am cunoscut dormea sub cerul liber! Un bătrân de aproape 100 de ani care de-abia se mai târa şi căuta prin gunoaie ceva de mâncare.

Nu îl puteam lăsa pe bătrân să doarmă în continuare pe stradă. Aşa că am găsit împreună o rezolvare! L-am dus într-un azil în care să fie îngrijit, ocrotit şi ajutat!