La Povestiri adevarate: Dupa doi ani de chin si batai, o batrana si-a gasit linistea intr-un azil

În urmă cu doi ani, bătrâna Barbara le-a făcut unor cunoştinţe acte de vânzare-cumpărare pe agoniseala ei de-o viaţă. Acum, bătrâna spune că oamenii în care a avut încredere o bat şi o ţin nemâncată zile la rând, făcându-i viaţa un adevărat calvar.

Bătrâna Barbara are inima grea. Simte că a încălzit un şarpe la sân. Cu lacrimi în ochi povesteşte că în urmă cu mai bine de douăzeci de ani a cunoscut un tânăr sărac din Moldova pe care l-a ajutat ca pe propriul său fiu.

L-a crescut, i-a dat mâncare, i-a făcut buletin de Bucureşti, i-a dat până şi bani să-şi cumpere casa în care tănărul locuia cu chirie. Bătrâna stă cu familia acestui tânăr dar spune că se simte nedorită, respinsă şi se teme că ar putea ajunge în stradă.

Barbara e dezamăgită şi disperată. Singura avere care i-a mai rămas este un pian vechi. N-ar fi crezut că se va ajunge aici. Ea mai spune că i-a mai pricopsit pe Tiţa şi Vasile cu încă o proprietate la Giurgiu pe care le-a făcut contract de vânzare.

Femeia o consideră principală vinovată pentru situaţia în care s-a ajuns pe soţia lui Vasile, numai că aceasta nu recunoaşte nimic.

Ca să scape de toate certurile zilnice, de această situaţie încordată şi de chin, bătrâna Barbara îşi mai doreşte decât un singur lucru: să plece din casa ce odată a fost a ei şi să se mute într-un loc unde să se simtă în siguranţă.

După doi ani în care a îndurat atat de multe, în sfârşit bătrâna Barbara este mulţumită şi liniştită. S-a mutat într-un azil, iar de azi înainte nu va mai fi singură şi toate întâmplărire neplăcute prin care a trecut vor rămâne în urmă. La căminul pentru bătrâni cineva o va îngriji şi îi va da mâncare. Situaţia bătrânei s-a schimbat în bine şi acum poate trăi împăcată.