La Povestiri adevarate: Inima unui copil nu poate fi impartita in doua

Amară zi este aceea în care părinţii încep să îşi dispute cu înverşunare copiii, din iubire pentru copil. Am văzut multe cazuri la „Poveştiri adevărate” şi nu trebuie să uităm nicio clipă, de dragul unui copil, se poate face pace.

Un băieţel de nici patru ani a devenit miza unui război urât, brutal, între părinţii săi. Ana şi Silviu îşi dispută, prin tribunale, băiatul. Legea l-a încredinţat pe micuţ mamei sale. Inima lui Silviu însă n-a acceptat verdictul dat de judecători! Tatăl n-a vrut să-şi lase fiul, dar nici mama nu s-a dat bătută. Ca să-şi aducă fiul lângă ea, Ana s-a dus să-şi ia copilul cu executorul judecătoresc, de patru ori!

Aceeaşi dramă a trăit-o şi un băieţel de trei ani. Părinţii lui, de altfel oameni educaţi, un medic şi un cadru universitar, Raluca şi Cătălin, şi-au disputat custodia fiului lor, un suflet care n-avea nicio vină că mama şi tata nu se mai iubesc şi se despart!

După şase luni în care nu-şi mai îmbrăţişase fiul, Raluca a pus piciorul în prag. Însoţită de echipa „Poveştirilor”, s-a dus la fostul ei iubit, hotărâtă să-şi vadă copilul. Părinţii băieţelului n-au ratat nici acest moment ca să-şi scoată ochii pentru tot, chiar în prezenţa fiului lor.

O poveste îngrozitoare: o fetiţă de şapte ani şi patru executări silite! Mama şi tatăl ei nu se mai iubesc; s-au despărţit şi nu o mai aveau de împărţit decât copilul! Şi-au disputat fiinţa nevinovată pe care-au adus-o pe lume şi o vroiau prin orice mijloace, chiar cu preţul liniştii şi al binelui ei!

Războiul intelectualilor: două familii de oameni educaţi din Urziceni s-au răfuit în curtea şcolii pentru ce-i doare: soarta unui copil în vârstă de trei ani şi jumătate. Micuţul Robert a fost crescut de mama lui doi ani, apoi, justiţia l-a încredinţat tatălui. Ioana, mama lui, a plâns şi a implorat să se i se facă dreptate. Nu vrea decât să-şi crească băieţelul!

O fetiţă a fugit împreună cu tatăl ei de o hotărâre judecătorească pe care inima lor n-o putea accepta. O hotărâre care, la scurt timp, s-a dovedit a fi nedreaptă. Deşi tatăl avea acte care dovedeau problemele psihice ale mamei, fetiţa i-a fost încredinţată ei. Un meci de ping-pong între instanţe şi poliţie, cu sufletul unui copil pe post de minge, o plasă de acte şi de acuzaţii de ambele părţi.

Să privim în ochii copiilor noştri: acolo trebuie să strălucească bucuria, nu lacrimile! Inima de copil nu poate fi împărţită în două.