La Povestiri adevarate: O femeie care nu poate sa mearga are nevoie de ajutor pentru tratament

De 44 de ani, o femeie este grav bolnavă, iar afecţiunea de care suferă i-a refuzat totul: nu a mers la şcoală, nu a fost iubită, nu s-a uitat niciodată la televizor. Doar părinţii ei bătrâni şi bolnavi au avut şi au grijă de ea.

Elena şi părinţii ei locuiesc într-o casă dărăpănată, construită în urmă cu 250 de ani. Femeia nu a văzut niciodată un bec aprins în casa ei şi nu s-a uitat niciodată la televizor. Nu are nici telefon, frigider sau aragaz . Deşi are 44 de ani, Elena nu ştie să scrie şi să citească deoarece nu a mers niciodată la şcoală.

Femeia nu a mers niciodată. Avea trei luni atunci când un accident i-a schimbat radical viaţa. Din cauza unui vaccin, femeia a rămas paralizată de la mijloc în jos. De atunci au trecut ani lungi şi grei în care Elena a suferit prea mult, a plâns, s-a chinuit şi a trăit un coşmar. De multe ori a simţit că nu mai poate, că povara pe care o duce este prea grea pentru ea, dar a continuat să lupte, să spere.

Elena încearcă să muncească totuşi, aşa cum poate. Nu îşi mişcă picioarele, dar este mulţumită că îşi poate folosi mâinile. Ca să îşi ajute mama, spală, taie zarzavaturi, coase şi tricotează. Este hotărâtă să-şi depăşească limitele, să se facă utilă. 

Chiar dacă a suferit toată viaţa, Elena şi-a şters lacrimile şi a mers mai departe. Doar Dumnezeu a ajutat-o să treacă peste toate necazurile pe care le-a avut şi îi mulţumeşte în fiecare zi, pentru că este convinsă că nu a uitat-o.

Cel mai mare regret al Elenei este că nu a mers niciodată la şcoală. A fost prea săracă să-şi cumpere un căruţ sau chiar cărţi şi caiete. Anii au trecut şi nici până în ziua de azi ea nu a învăţat să scrie şi să citească. Îşi doreşte mult să găsească pe cineva care să aibă rabdare şi să o înveţe să-şi scrie măcar numele.

Pentru că este bolnavă, Elenei i-a mai fost refuzat un vis, i-a mai fost distrusă o speranţă: nu a cunoscut niciodată iubirea. Din cauza bolii ei, niciun bărbat nu a vrut să se apropie de inima ei minunată.

Părinţii Elenei se descurcă tot mai greu. Deşi muncesc de dimineaţa până seara, abia reuşesc să supravieţuiască. Prin urmare, fiica lor nu îndrăzneşte să spere că într-o zi va avea bani pentru tratament.

Elena îşi doreşte un cărucior, bani pentru tratament şi lumină în casă. Deşi mai are şase fraţi, niciunul nu o iubeşte şi nu vrea să ştie de chinul ei. Nu-i interesează ce mănâncă, ce bea sau dacă are medicamente. Fie că au ajuns în Bucureşti sau chiar în Italia ori Grecia şi câştigă suficienţi bani, fraţii Elenei i-au întors spatele. Ei nu-i rămâne altceva de făcut decât să spere că într-o zi îşi vor aduce aminte de ea şi de viaţa ei grea.

Unul dintre fraţi locuieşte la doar câţiva paşi de casa părintească, dar nici măcar nu se uită peste gard la sora lui. Soţia bărbatului nici nu vrea să audă de cumnata ei şi de necazurile pe care le are.

Să o ajutăm, de la inimă la inimă!

Contact:

Ionescu Elena
Localitatea Ioneasa, nr.155,
Comuna Vadu Moldovei, Cod 727560