La Povestiri adevarate: O fetita de 14 ani, infectata cu HIV, a adus pe lume un copil

Trimisă de părinţi să se prostitueze de când avea 11 ani, bolnavă de epilepsie, tuberculoză, infectată cu HIV, o fetiţă a născut la 14 ani. Alţii sunt responsabili pentru viaţa ei irosită. Iar acum bebeluşul său trebuie ocrotit. Ca mamă, ea nu a simţit în viaţă decât gustul durerii şi al umilinţei. Adevărata iubire îi este străină. Cei care o cunosc îi spun Tixi, aşa cum îl cheamă şi pe căţelul vagabond din gara în care şi ea îţi ducea traiul.

Cândva, Tixi, fetiţa hăituită de toţi a fost un copil adevărat. Avea nume de om, o chema Georgiana. S-a născut bolnavă de epilepsie, dar avea părinţii lângă ea. La 11 ani s-a întâlnit însă cu brutalitatea şi mizeria lumii, iar părinţii pe care îi iubeşte şi acum nu au apărat-o şi au trimis-o să se prostitueze.

Părinţii ei, care păreau atât de blânzi, stăteau mai mult cu ochii pe sticlă decât pe fetiţa lor. În schimb, pedofilii din gară au observat-o foarte bine. Pentru fetiţa derutată, pierdută, gara din Braşov devenise un fel de a doua casă, un loc de refugiu. Dar şi aici tot durere avea să găsească. A ajuns victima cruzimii şi a neruşinării unor bărbaţi fără scrupule, care au profitat de inocenţa ei, şi victima propriei frici şi nesiguranţe.

Tixi a întâlnit un băiat care ţinea la ea, căruia, atunci când au făcut dragoste, i-a dat, o dată cu trupul ei, şi un virus mortal: tuberculoză, epilepsie, HIV. La o vârstă fragedă, Tixi este o fiinţă epuizată de boală. Totuşi, tinereţea ei a vrut să păcălească moartea: a procreat.

Câutând un loc de refugiu, ea s-a dus acasă. Acolo, cu ajutorul părinţilor, a fost prinsă şi dusă la poliţie, de unde iar a fugit. Acesta pare traseul unui câine vagabond, care, din când în când, se duce să doarmă pe pragul casei unde cândva a simţit mângâierea omenească. Dar un câine bolnav nu mai e de folos nimănui.

Mama noului-născut are doar 14 ani şi e foarte bolnavă. Tatăl e necunoscut şi nu l-a declarat niciodată. Îl cheamă Alexandru Ionuţ. E un nume frumos şi nimeni nu are dreptul să i-l schimbe în nume de câine. Povestea lui va fi alta, dacă vom veghe asupra lui cu puterea inimilor noastre.

Între două pahare nu poţi creşte un copil. Nu-l poţi mângâia atunci când plânge, pentru că lacrimile lui nici nu ajung la sufletul tău. Nu-i poţi spune ce e rău şi ce e bine pentru că nici tu nu ştii. Eşti un părinte absent, iar nevoile şi întrebările copilului tău vor rămâne mereu fără răspuns şi îşi va căuta singur calea, se va zbate să supravieţuiască. Fetiţa care a devenit mamă la 14 ani era un copil bun, un copil nevinovat. Ce s-a întâmplat cu ea?

E strigătul unui suflet zbuciumat, care şi-ar dori să poată avea o viaţă curată, lângă pruncul său. Şi este, în acelaşi timp, o palmă pe obrazul celor care au terfelit un copil, i-au furat copilăria şi viaţa. În inima fetei care a devenit mamă la 14 ani s-a dat o bătălie grea, între ceea ce şi-ar dori să fie şi ceea ce au făcut alţii din ea. De ce a fugit din nou? Şi ce putem face pentru tânăra mămică şi pentru copilaşul său?