La Povestiri adevarate: Un copil de 9 ani a devenit sclavul tatalui sau, care il trimite la munca

Dragoş Cazangiu, orfan de mamă, este exploatat crunt de părintele său. Băieţelul munceşte din greu, coseşte, cară pământ şi nisip pentru oamenii din sat, în timp ce tatăl lui se uită la televizor şi aşteaptă bani de ţigări.

Dragoş este un băieţel chinuit, trist, flămând. Mama lui a murit când el era foarte mic şi de atunci creşte doar cu tatăl lui. Pe umerii firavi ai copilului apasă o responsabilitate uriaşă. Are doar 9 ani şi munceşte ca un om mare: sapă, coseşte, cară nisip ca să aducă un ban în casă. Tatăl lui, cel care trebuia să-l îngrijească, să-l mângâie şi să-l ajute, stă pe prispă, susţine că este bolnav, însă fumează şi are o constituţie robustă.

Florian îşi trezeşte copilul în zori de zi şi îl trimite, fără nici o remuşcare, la muncă, în timp ce el rămâne să mai doarmă, că doar are hepatită. Nu-l doare sufletul că micuţul lui stă flămând o zi întreagă şi lucrează în soare, fără să bea măcar un pahar cu apă, nu-l interesează că are mâinile bătătorite. Nu îi pasă că Dragoş s-a maturizat prea devreme, că în loc să se joace el trebuie să muncească, nu îi pasă că fiului lui duce tot greul casei, că a învăţat prea devreme cu câtă trudă se câştigă o bucăţică de pâine.

Din păcate nu există legi pentru a pedepsi astfel de părinţi, iar preotul din satul în care trudeşte copilul priveşte cu multă îngăduinţă situaţia nefirească în care se află Dragoş, susţinând că aşa este obiceiul la ţară, să-ţi trimiţi copiii la muncă.