Poveştiri de noapte - 16 septembrie

Lacrimi şi durere fără margini în foaierul Teatrului Naţional! Soţia lui Ştefan Iordache, prietenii, marii artişti şi sute de oameni obişnuiţi şi-au luat rămas bun de la maestru. Moartea artistului i-a îndoliat şi pe oamenii din Gruiu, comuna în care actorul şi-a găsit liniştea în ultimii ani ai vieţii.

Numeroşi artişti, colegi, prieteni ai maestrului şi sute de oameni obişnuiţi, s-au adunat înca de dimineaţă la Teatrul Naţional pentru a-i aduce un ultim omagiu şi pentru a-şi lua rămas bun de la artist.
O despărţire grea, pe care nimeni nu vrea să o accepte, o absenţă greu de îndurat, o iubire pe care soţia maestrului, Mihaela Tonitza Iordache, ar vrea să o regăsească acolo, în Rai, când va veni vremea.
O parte din sufletul maestrului a rămas acolo, la teatru, în a doua sa casa. O altă parte va rămâne la căsuţa lui din Gruiu, acolo unde artistul îşi găsea liniştea, unde s-a bucurat de natură şi de tovărăşia oamenilor care l-au iubit. Şi-a dorit să fie îngropat în pământ românesc, peste care să crească iarbă românească şi să calce talpă de român.
La Gruiu, atmosfera a fost apăsătoare. Paşii actorului nu mai răsunau pe uliţe, vocea sa nu se mai auzea din grădina îngrijită cu atâta pasiune. Lipsa lui era atât de evidentă încât părea că fiecare fir de iarbă, fiecare copac, fiecare animal a amuţit. Părea că însuşi sufletul locului a fost sfâşiat...
La Gruiu, clopotele au fost trase pentru cel ce nu va fi uitat niciodată.