Birocratia poate ucide

Dupa luni intregi de zbucium si disperare, mama Alexiei a aflat ca exista pentru fetita ei o sansa de vindecare, in Germania. Oricat de multe sacrificii ar fi fost dispusa sa faca, nu ar fi reusit sa stranga banii de care avea nevoie. A implorat sprijin de la Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, sa ii elibereze un simplu act, formularul E-112, prin care ar fi putut beneficia de asistenta medicala in strainatate. I s-a spus insa ca va primi un raspuns in 30 de zile, iar mama Alexiei nu mai putea astepta atat. Fiecare secunda se scurgea impotriva ingerasului ei!

Disperata, a cerut ajutorul “Povestirilor adevarate”, si-a incredintat sperantele, nazuintele, viata prorpiului copil, in mainile dumneavoastra. A crezut in bunatatea inimilor dumneavoastra, iar minunea s-a intamplat. In doar o saptamana, dupa patru ani de disperare, a strans 35.000 de euro, bani cu care a mers in Germania si si-a salvat puisorul.

Din pacate, nu am putut scrie un final fericit si in povestea Laurei. Am crezut in ea, in viata ei, i-am fost alaturi clipa de clipa si am ajutat-o. Daca ar fi putut sa mai lupte doar cateva ore! Daca n-ar fi fost atat de complicat pentru birocratii romani sa inteleaga si sa vada ca pentru aceasta tanara fiecare clipa este o lupta cumplita cu moartea! Era atat de aproape de noua ei viata!

Reusise sa ajunga in Israel, iar medicii de acolo erau pregatiti sa o opereze, gratis, fara nici o pretentie! Nu aveau nevoie decat de acel blestemat formular, E-112... o hartie! O bucata de foaie, pe care medicii romani ar fi trebuit doar sa o trimita LA TIMP pentru ca Laura sa fie salvata... Au facut-o, insa, prea tarziu.

Cumva, mama aceasta a reusit sa isi inece durerea, sa o ingroape adanc, in sufletul ei, undeva unde numai ea stie de ea. Fata ei o privea doar dintr-o fotografie, cu un suras care ii sfasia inima. In numele ei, al iubirii eterne pentru copilul care s-a stins in mod nedrept, mama Laurei a luat toti banii stransi pentru fiica ei si i-a daruit, pe toti, altor suflete chinuite.

Acelasi sistem, intortocheat ca un hatis, a lasat sa moara un baietel. Acelasi scenariu, aceeasi medici, aceeasi indiferenta. Parintii lui Gabriel se rugau neincetat si stiau ca medicii din Israel aveau sa le salveze copilasul. Credeau cu cu tarie ca suferinta micutului va lua sfarsit si au asteptat cu inima indoita de spaima clipa in care aveau sa ajunga la Tel-Aviv. Dar oamenii de la care acesti parinti asteptau actul de care aveau nevoie pentru a ajunge acolo, nu s-au grabit. Nu s-au gandit poate nici o clipa la acea fiinta inocenta si firava, nu le-a pasat ca se stinge.