Dupa ce si-a abandonat copilul, o mama i-a spus micutului ei ca nu face nici cat o ceapa degerata!

Propriul copil, nu face nici cat o ceapa degerata! Asta i-a spus mama de sarbatori, baietelului pe care l-a abandonat pentru a-si putea reface viata!

Povestea lui Dorutu, un baietel de 10 ani, abandonat de mama sa, a ajuns la inimile a mii de oameni. Doar in inima mamei nu si-a putut gasi un loc.

L-a abandonat pe cand avea doar patru ani, pentru ca a vrut sa isi refaca viata, iar de atunci, nu a mai vrut sa stie de el. Tatal l-a parasit si el. Bunica este tot ce are. Ea ii este mama, tata, prietena... Ea este tot ce are pe lume Dorutu!

Povestea acestui copil a ajuns la inimile celor de Acasa. I-ati vazut lacrimile, i-ati simtit durerea. Ati inteles ca nici un copil nu merita sa fie ranit, lovit de propria mama. I-ati daruit sarbatorile la care a visat, ati facut un suflet cu adevarat fericit.

Bunica l-a luat langa ea pe Dorutu si l-a crescut cum a stiut mai bine. Dar Dorutzu nu i-a putut scoate din inima pe parintii lui.

Ani la rand a simtit ca intr-o buna zi, cei care i-au dat viata il vor primi inapoi, ca intr-o buna zi va avea si el o familie adevarata. A incercat de multe ori sa se duca la mama. Ar fi tanjit poate dupa o imbratisare, dupa un cuvant cald, dupa o dezmierdare.

Dar mama il alunga de fiecare data. Numai el stie ce-a fost mereu in inima lui, numai el stie cate lacrimi a varsat pe perna in noptile lungi in care visa, cu ochii deschisi, la... mama!

De Mos Niculae, mama l-a chemat pe Dorutu la ea. Era fericit. Isi imagina deja darul pe care avea sa il primeasca, darul cel mai de pret: imbratisarea ei. S-a dus intr-un suflet la ea. A uitat cate au fost, a uitat ca il ranise de atatea ori. Se gandea ca realizase ca e copilul ei, sange din sangele ei.

A alergat pana la ea, dar mama il chemase doar sa il certe ca a chemat echipa „Povestirilor adevarate” si a facut-o de rusine. I-a spus sa nu mai vina vreodata la ea, ca nu ii va mai da nici macar o ceapa degerata! Nimic nu ar putea descrie durerea din sufletul micutului.

Aproape a cersit iubirea mamei, a fiintei care l-a adus pe lume. Nimic nu a putut-o indupleca. Tata a fost si el pe acolo, cand a inceput scoala. A fost si a plecat. Nu mai stie nimic nici de el.

Povestea lui a ajuns inimile tuturor. A smuls lacrimi pline de amaraciune. In sufletul acestui copil s-a aprins o scanteie de speranta cand a primit din partea dumneavoastra o surpriza imensa: zeci de cadouri, bunatati la care nici nu visa!

Gandul lui Dorutu s-a indreptat din nou, catre mama, in prag de sarbatori. Si a mers din nou la ea, plin de speranta. Mama, insa, fiinta care i-a dat viata, l-a lovit din nou. Cu o si mai mare putere.

De sase ani, Dorutu imparte totul cu bunica lui, o fiinta cu suflet de aur. Ei ii povesteste despre lucrurile care il dor, ei ii impartaseste bucuriile, sperantele, visele.

In inima bunicii se da o lupta crunta. O sfasie suferinta copilului. Cum i-ar putea explica micutului indiferenta mamei? Cum l-ar putea face sa inteleaga ca mama nu il vrea?

Cum l-ar putea face sa inteleaga faptul ca nu este vinovat de ceea ce se intampla, de indiferenta mamei care l-a izgonit fara sa stea pe ganduri?

Dorutu tanjeste dupa iubirea mamei. Nimic altceva nu ar putea umple golul din inima lui, din viata lui, mai bine decat mama. El ii iarta totul... ca l-a parasit, ca l-a izgonit de atatea ori, ca l-a facut sa cer-seasca iubirea si caldura de care are atata nevoie.

Speram ca cea care i-a dat viata va realiza, pana nu va fi prea tarziu, ca Dorutu, copilul ei, are nevoie de ea. Are nevoie de o mama!