Fotbalisti valorosi ai Romaniei care s-au stins inainte de vreme!

Fotbalul romanesc a dat multe nume valoroase, oameni care s-au dedicat trup si suflet sportului rege. Insusi Mircea Lucescu a fost mentorul multor jucatori, talente incontestabile ale fotbalului romanesc. Nici un sacrificiu nu a fost prea mare pentru cei care au iubit mirosul gazonului, balonul rotund, iar pasiunea cu care au jucat le-a adus recunostinta si admiratia vesnica a suporterilor. Din pacate, unii dintre ei s-au retras mult prea devreme.

Au curs multe lacrimi de durere cand Michael Klein, unul dintre cei mai mari fotbalisti ai Romaniei, emblema fotbalului hunedorean, a pierit... Mentorul sau, insusi Mircea Lucescu, a vazut in el un talent nemarginit, un talent care avea sa sadeasca mandria in sufletul romanilor ori de cate ori intra pe teren. Tragedia s-a petrecut intr-o zi fatidica de marti, in timpul unui antrenament. Colegii l-au vazut, deodata, prabusindu-se. A scos un strigat de durere si sub privirile socate ale tuturor, inima lui ce parea plamadita din cel mai tare otel hunedorean, a incetat sa mai bata.

Lumea fotbalului il plange si pe Catalin Hildan. In vara lui 2000, avea sa traiasca o ultima clipa de fericire. Catalin, supranumit Unicul Capitan al cainilor rosii, a apucat sa isi vada echipa castigand cupa si campionatul, invingand echipa Steaua. La scurta vreme dupa marea victorie, in timpul unui antrenament din Belgia, Catalin a ametit din senin si a cazut pe gazon, pierzandu-si cunostinta. Ii spunea mereu fratelui sau ca mai bine moare pe teren decat sa se lase de fotbal.

Soarta a fost neinduratoare si cu Stefan Vrabioru. Mai erau 20 de minute din meciul cu Rapid, dar Dumnezeu nu a mai putut astepta. Stefan a suferit o hemoragie interna si s-a prabusit pe tren, sub ochii ingroziti ai suporterilor. Inima i-a cedat si lui Ion Paicu. "A cazut din picioare", marturiseau coechipierii. Jucatorul emblema al Minerului Matasari si-a parasit pentru totdeauna echipa, dupa zece ani in care s-a dedicat ei cu totul.

Dumnezeu sa ii odihneasca in pace!