La Povestiri adevarate: Familiile prinse in cosmarul razboiului vor pace pentru toti copiii

Familiile prinse în coşmarul războiului vor pace pentru copiii palestinieni şi israelieni deopotrivă, pentru că le pasă! În studioul emisiunii au fost invitaţi Zina Katz, Aurel Vainer – preşedintele Federaţiei comunităţii evreieşti din România, Ami Simon şi Corneliu Cherbiş.

După vizionarea reportajului realizat de Adina Bănărescu şi Mihai Dragotă, doamna Zina Katz a mărturisit că este extrem de dificil să stea de vorbă cu o mamă palestiniană, căreia să îi spună că din cauza copilului ei, care s-a sinucis pentru a provoca o explozie în care au murit alţi copii, iar aceasta răspunde că are încă 10 copii acasă şi că speră să îi vadă pe toţi în ceruri, să moară în acelaşi fel. Pentru ei este o mândrie să moară astfel.

Domnul Aurel Vainer a spus că pentru israelieni este o situaţie extrem de tensionată. Dânsul are 20 de nepoţi acolo. Unul dintre ei este medic oftalmolog şi locuieşte la ţară. Copiii săi sunt mari şi au armata făcută. Fiecare îşi ştie rostul său, nu se lamentează, ştiu cu toţii ce au de făcut, pentru că sunt educaţi să trăiască în stare permanentă de alarmă.

Prima rugăciune pe care o învaţă copiii este „să dea Dumnezeu să nu ajungi în război”. Soţul dumneai este medic şi se pune în situaţii extrem de periculoase, pentru a trata copii care nu au nici o vină.

Doamna Zina a spus că a fost extrem de dureros să meargă la înmormântarea a trei dintre prietenii fiicei ei, ucişi în aceeaşi zi, copii pe care îi cunoştea şi care fuseseră în casa ei. Fiica ei a scăpat cu viaţă numai printr-o minune.

Prin legătură telefonică, o mamă israeliancă, Hilda Filker, a mărturisit că în Israel continuă să cadă rachete. Ea este uimită de acuzaţiile care sunt aduse israelienilor şi că nimeni nu spune că românii din Israel trăiesc la fel ca toţi ceilalţi israelieni. Sentimentul de teamă este prezent în permanenţă.

Doamna Hilda are doi copii şi spune că aceşti copii sunt educaţi de mici, de la trei ani, pentru a şti ce au de făcut în aceste situaţii. Este foarte greu pentru ea ca mamă să ştie că şi copiii ei vor creşte, vor merge în armată şi vor dori să apere ţara, la fel ca toţi ceilalţi. Copiii cresc în adăposturi, se joacă acolo, nu respiră aer din afară şi le este foarte greu.

Doamna Zina a trecut prin aceste experienţe, dânsa având patru copii, şi spune că este foarte greu să-ţi înveţi copiii să se comporte normal şi să-i educi să supravieţuiască în teroare.

Domnul Varner i-a transmis că evreii din România nu sunt indiferenţi la ceea ce se întâmplă acolo, chiar dacă sunt departe. Când a auzit că pe 27 decembrie a pornit această acţiune, şi-a dat seama că problema nu este simplă.

Doamna Hilda a spus că acolo nu spune nimeni „bună-ziua” sau „bună-dimineaţa” ca formulă de salut, ci „Shalom”, adică pace, pentru că asta le lipseşte şi la asta visează toată lumea.

Corneliu Cherbiş a făcut o scurtă recapitulare istorică a acţiunilor care au avut loc împotriva evreilor, amintind de anul 1973, când au fost atacaţi în cea mai sfântă zi a evreilor, de Yom Kippur, când erau cu toţii în sinagogi. Dânsul speră să se rezolve toate aceste lucruri o dată pentru totdeauna, pentru ca la anul şi pe viitor să nu fim nevoiţi să ne confruntăm tot cu astfel de probleme.