La Povestiri adevarate: Secretul longevitatii unei doamne care a implinit 100 de ani

Elena este o doamnă venită parcă din alte timpuri, care are alte principii de viaţă şi nu îşi ascunde vârsta, mai ales că este o vârstă foarte frumoasă: va împlini peste câteva zile 100 de ani!

Deşi are aproape un secol de viaţă, Elena se îngrijeşte singură. Spală scările, face curăţenie şi spune că nu o doare absolut nimic.

Bătrâna Elena are un program bine stabilit, riguros, strict, de la care nu se abate niciodată. Pentru ea nu există zi de sărbătoare în care să nu meargă la slujbă. Toată lumea de la biserică o cunoaşte.

Oamenii s-au obişnuit cu prezenţa bătrânei şi o găsesc mereu în acelaşi loc, parcă ar fi o icoană coborâtă de pe pereţii bisericii. Uneori îşi fac milă de bătrâneţea ei şi îi dau câte un bănuţ sau ceva de mâncare. Au aflat că, deşi a fost asistentă medicală, femeia trăieşte dintr-o pensie de 550 de lei şi se descurcă foarte greu.

Puţini ştiu însă care este povestea bătrânei. Cândva, i se spunea „doamna general”, era o femeie respectată, admirată şi apreciată. În tinereţe, era o femeie frumoasă şi ambiţioasă. Un general din armata franceză a văzut-o şi s-a îndrăgostit nebuneşte de ea. În scurt timp s-au căsătorit. Erau fericiţi, se înţelegeau şi toate le mergeau din plin. Povestea lor de iubire s-a terminat în clipa în care generalul a murit.

Anii autrecut şi frumoasa văduvă s-a căsătorit din nou. De această dată, a frânt inima unui pilot de avion. Elena lucra ca asistentă medicală, iar viaţa lor era frumoasă şi îmbelşugată. Nu le lipsea absolut nimic! Elena a văzit Parisul, a fost în Wiena şi a fost prima femeie din România care şi-a luar carnet de şofer.

O sută de ani au trecut repede. Prietenii şi cunoscuţii bătrâniei nu mai sunt lângă ea.Elena a rămas singură pe lume, nu mai are pe niemni. Doar pisica ei dragă îi umple clipele grele şi lungi de tristeţe. Acum, ea trăieşte din amintiri. A văzut multe, dar gândul îi zboară şi acum la călătoriile din străinătate, şi nu erau mulţi cei care se puteau mândri că au trecut graniţa.

Într-un fotoliu vechi, bătrâna stă lângă singura ei prietenă, Pisi. Îşi amăgeşte timpul ascultând muzică la vechiul radio, şi el desprins parcă din alte vremuri. Cândva, Elena era sufletul casei, iar acum este doar o bătrână care îşi duce zilele aşa cum poate. Are în continuare grijă de locuinţa în care a fost atât de fericită, în care a visat, a dansat, a dat petreceri, a râs şi s-a bucurat. Timpul a încremenit în căsuţa ei veche, dar urmele au rămas brăzdate pe chipul doamnei general!