Marian Paduraru, eroul care a fost impuscat in 21 decembrie 1989, a fost uitat si abandonat timp de 17 ani!

21 decembrie 1989. La ora la care se transmit acum „Povestirile adevarate”, in fata la Inter gloantele nemiloase muscau din carnea tinerilor adunati sa lupte pentru libertate. Pentru libertatea de care ne bucuram astazi cu totii.

Printre cei curajosi care au luptat atunci s-a aflat si Marian Paduraru, un licean de 17 ani, cu o inima mare si vise indraznete. Libertatea castigata nu i-a fost insa de folos. Democratia, noul regim si autoritatile noului stat liber l-au uitat pe ranitul impuscat pe baricade timp de 17 ani iar cand si-au adus aminte de el, a fost prea tarziu. S-a stins. Noi insa nu l-am uitat si va aducem povestea impresionanta a "Eroului de la Sincai" chiar acum.

Libertate, Democratie, Alegeri libere... sunt lucruri de care ne bucuram cu totii astazi. Le luam ca atare, ca pe ceva care ni se cuvine si nu le privim ca pe niste privilegii. Uitam insa ca toate astea le datoram unor oameni care, in urma cu 20 de ani, au avut curajul sa iasa cu miinile goale in fata gloantelor. Au avut indrazneala sa creada intr-o lume mai buna si au fost dispusi sa si moara pentru ea. Oameni ca Marian Paduraru.

Marian Paduraru, "eroul de la Sincai", avea 18 ani in decembrie 1989. Era elev de liceu. Un tinar care, ca atitia altii, a crezut ca poate schimba lumea si care a iesit in strada pentru a lupta pentru un ideal. Lumea s-a schimbat, intr-adevar, insa pentru Marian, acel decembrie a insemnat si inceputul sfirsitului.

Atunci a fost impuscat, de atunci a ramas paralizat, neputincios, bolnav. De atunci a luptat pentru dreptatea sa. A cerut, a implorat si s-a rugat pentru un singur lucru: sa primeasca si el, ca toti ceilalti care au luptat pentru libertatea de care ne bucuram cu totii, un ajutor.

17 ani s-a luptat sa-si obtina drepturile, s-a rugat de statul roman sa-i plateasca pensia de revolutionar. Strigatele lui disperate au ramas fara raspuns, desi Marian a fost grav ranit in Revolutie, a fost impuscat in picior si in spate. Din cauza ranilor, a ramas cu o paralizie pe partea stanga a corpului.

Autoritatile, statul cel liber pentru care Marian si-a nenorocit viata si tineretea, au ramas insa surde la strigatele sale de ajutor. Iar cand, in cele din urma, urechile s-au destupat, iar Statul s-a indurat de el si i-a acordat pensia de revolutionar, era deja prea tirziu. Marian Paduraru, "eroul de la Sincai", murise deja. Tanarul care a luptat pentru libertate, pentru noi toti,  a murit singur, in mizerie si a fost ingropat pe datorie.

Marian Paduraru a dus o viata cumplita: singur cu o mama batrana, paralizata, s-a zbatut sa traiasca, intr-o saracie incredibila, doar de dragul ei. A murit uitat de toti, flamand si dezarmat in vara lui 2006. Mama sa a murit in urma cu numai trei saptamani.

Batrana care a fost nevoita sa traiasca teribila experienta de a-si ingropa fiul, s-a stins intr-o saracile lucie, singura, infometata si cu gandul la el. La fiul sau ranit gratis, chinuit degeaba 17 ani, umilit si scuipat, ingropat pe datorie. La cel care, pentru noi, va ramane intotdeauna un erou: Eroul de la Sincai. Eroul nostru drag.